Concurs Întoarcerea fiului rătăcitor

Așa cum era - sau nu - de așteptat, PLD a fuzionat cu PD. Nici mai mult, nici mai puțin decât un început de "trainică" prietenie. Aiurea! E o vorbă care spune că, pentru a trece podul, te faci frate și cu dracu'. Fără trădări, fără prea multe negocieri. Mai mult decât atât, fără chiar ca liderii organizațiilor județene ale celor două formațiuni politice să aibă prea mare habar.
Ce mi se pare mai trist nu e faptul că această "contopire doctrinară" a avut loc așa, peste noapte - deși discuțiile pe această temă se prefigurau de ceva vreme -, ci că cel de-al treilea partener în acest menage a trois nu este, așa cum ar putea crede toată lumea, Traian Băsescu. El este nimeni altul decât demiurgul acestui spectacol care începe să se contureze. Al treilea membru al relației este electoratul, această fată bătrână care, pentru că a așteptat o viață un prinț frumos călare pe un cal alb, a coborât enorm ștacheta, dorindu-și sau mulțumindu-se, pare-se, cu un nou "mare partid" de centru dreapta, care să fie dincolo de frățiile legate strict de momente electorale. Sunt sceptică și poate de aceea mi se pare că oamenii nu văd, paradoxal, ceea ce se remarcă înainte de toate. People, fuziunea asta este fructul intereselor calculate cu minuțiozitate, fata morgana a lui Stolo & co și a lui Boc și companionii!
E clar că la alegerile europarlamentare a avut loc un furt de voturi, fie chiar și ideologic sau de apartenență civică la o linie doctrinară sau alta. Că PLD a luat din voturile PNL sau PD contează mai puțin acum. Important e faptul că, fără să i se facă prea multă curte, PLD-ul va fi una cu democrații, sperând să culeagă, la alegerile care vor avea loc anul viitor, laurii victoriei, speranțele alegătorilor vărsate în urnele de vot. Asta dacă, desigur, soarta liberalilor va fi conformă calculelor politice care, iată, s-a dovedit că la alegerile pentru PE nu au fost atât de exacte, liberalii reușind totuși să scoată, frustrant, e drept, un scor destul de bun.
Chipul care a zâmbit senin de pe panouri, pe fluturași, pe sacoșe și în stațiile de autobuz va pleca, pentru că "este cel mai bun", la Bruxelles, în locul său rămânând vulcanicul Stoica și ceva mai liniștitul Vasile Blaga. Cum își vor împărți membrii noului partid fotoliile, funcțiile, orgoliile, nu pot încă să-mi dau seama. Cert e însă faptul că vom asista la o grandioasă defilare - asemenea celor de pe catwalk-urile celor mai faimoși dintre creatorii de modă - a dornicilor de putere, iute vărsătorilor de mânie și rapid înfrățiților lideri democrați și liberal democrați. Și mai lehamite mi se va face atunci când voi auzi că această fuziune este o mișcare naturală, deloc calculată în funcție de pronosticuri electorale și, mai mult decât atât, mult așteptată de românii care, dacă acum nu au avut ce vota, ei bine, la proximele alegeri se vor pronunța într-o voioșie fără margini.
Inestetic, aproape banal, deloc promițător pe termen lung. Așa consider gestul fuziunii celor două partide. Și când mă gândesc cu câtă încăpățânare negau unii dintre lideri orice posibilă fuziune a PLD cu PNL! Dar, în definitiv, cârcoteala asta fericită cu iz de alegeri nu este decât o revenire, în sânul familiei PD, a "vitregitului" și mai micuțului partid liberal democrat. Ca un fel de întoarcere a fiului rătăcit(or).