Meșterul Boc și construirea bugetului

"Bugetați, feciorii mei!", le zise părintele țării, privind spre criza care înșfacă țara de grumaz, mai ceva cum Mitrea și-a înfipt colții în beregata lui Geoană. Și au bugetat cât au bugetat, până ce banii s-or terminat, PIB-ul s-a epuizat, procentele s-au spulberat și salariile au înghețat, iar apoi s-au dezghețat. Trecură săptămâni de bugetare, întâlniri, frământări și răsturnări, însă bugetul tot nu vroia să se arate. Ce bugetau ziua se năruia noaptea sub presiunea sindicatelor. Și nu știau ce să mai facă.
Meșterul Boc în zadar se frământa, căci nu o putea scoate la capăt. Știa și el că degeaba încerca să clădească, din moment ce pe umerii bugetului țopăiau cu bocancii plini de mocirlă zecile de promisiuni electorale, gogoșile vândute și legiferate de ei în Parlament pentru a se alege ctitori ai acestei țări. În plus, totul se clădea pe o fundație găunoasă, fără nicio susținere, devalizată sau, mai bine zis, vândută bucată cu bucată de Tăriceanu și ai lui, principalii arhitecți ai haosului din vistieria țării.
Așadar, meșterul Boc zilnic se sfătuia, calcula și cugeta împreună cu calfele și zidarii săi cum să facă pentru a da țării mândru buget, care să îi scoată pe români din criză, să le păstreze locurile de muncă și să-i ajute să supraviețuiască prăbușirii economiei de piață. Dar tot degeaba. Ce ziua bugetau, noaptea se surpa și dimineața tot fără buget se trezeau.
Atunci, se gândiră ei, miniștri și politicieni, cum să facă sacrificiu pentru ca bugetul lor să rămână în picioare, să nu cadă precum un castel de nisip la primul impact major cu criza economică. Iar soluția a fost imediat găsită. Vor face așa cum au făcut toți meșterii din fruntea țării de până acum. Vor zidi în pereții groși ai bugetului toate promisiunile, toate majorările și indexările promise, greutățile și problemele românilor pentru ca, dincolo de cifre și procente, gâtuită de povara recesiunii economice, vocea poporului să nu se mai audă. "Vrem salariile majorate cu 50%!", vor striga dascălii, "Să ne măriți pensiile cu 35%!", se vor răscula și pensionarii. Din păcate, nu îi va mai auzi nimeni, iar dacă cineva va descifra, totuși, murmurul țării, va mai arunca la repezeală o mistrie de mortar în gura sindicatelor în numele crizei și a recesiunii economice ce va să vie.