Nimic despre Elodia, nimic despre Mailat

Târziu în noapte, am frânt gâtul la trei sticle de lichid demisec și, acoperiți de o perdea de fum gros, numai bun de tăiat cu barda, am stat la dialoguri cu frate-meu. Cel mai mic dintre frații Siclitaru trăiește și muncește de vreo trei anișori două țări mai la vale de România, pe stâncile vechii Elade. Cele peste o mie de zile în care a trudit până a căzut din picioare ("da’ pe bani, moșule") l-au transformat dintr-un tânăr fițos, nepăsător și miserupist într-un tip cu o mentalitate mai sănătoasă decât a mea, care, pe persoană fizică, mă consider destul de destupat.
De unde mi-am dat seama că mezinul mi-a luat-o înainte? După trei săptămâni petrecute acasă, ăl mic abia așteaptă s-o taie înapoi în Grecia: a redescoperit România și i-a ajuns până în gât. S-a săturat să vadă cum i se topesc economiile pe niște servicii de doi lei, s-a săturat să i se trântească ciorba călâie în față, iar ospătarul să-l privească urât dacă are tupeul să-i ceară o scobitoare în plus. "Am văzut că nu mai există pic de respect, frate", zice prâslea către mine. "Există o răceală... de fapt, gheață de-a dreptul... între oameni, băi, și sunt răi, dar răi. Păi, cum dracu’ să meargă toate bine când toți nu se gândesc decât cum să-i tragă în piept pe ăilalți?", se scarpină în cap a nedumerire.
Ce să-i explic? Că nimeni nu mai are timp de nimeni? Că scara axiologică stă într-o rână, că AICI e altă lume, altă Europă decât ACOLO? Că 80 la sută din populație trăiește în rate, în timp ce oamenii de afaceri scot câteva milioane de parai dintr-o singură mișcare? S-a speriat fratele de invazia de SUV-uri, jeep-uri și alte tancuri, exact cum s-a întâmplat cu americanii când au văzut, în România, că fiecare are cel puțin câte două celulare la cingătoare, dar nu avem decât câțiva kilometri de autostradă. S-a speriat de faptul că nimănui nu-i pasă dacă te prăbușești pe stradă, că șoferii se împușcă pentru un loc de parcare, că parcurile s-au topit ca untul lăsat la soare. Așa că vrea să-și ia femeia de-o aripă și să o întindă înapoi în lumea normală cât de repede îl duc roțile. Pot să-l condamn?

Târziu în noapte, am frânt gâtul la trei sticle de lichid demisec și, acoperiți de o perdea de fum gros, numai bun de tăiat cu barda, am stat la dialoguri cu frate-meu. Cel mai mic dintre frații Siclitaru trăiește și muncește de vreo trei anișori două țări mai la vale de România, pe stâncile vechii Elade. Cele peste o mie de zile în care a trudit până a căzut din picioare ("da’ pe bani, moșule") l-au transformat dintr-un tânăr fițos, nepăsător și miserupist într-un tip cu o mentalitate mai sănătoasă decât a mea, care, pe persoană fizică, mă consider destul de destupat.
De unde mi-am dat seama că mezinul mi-a luat-o înainte? După trei săptămâni petrecute acasă, ăl mic abia așteaptă s-o taie înapoi în Grecia: a redescoperit România și i-a ajuns până în gât. S-a săturat să vadă cum i se topesc economiile pe niște servicii de doi lei, s-a săturat să i se trântească ciorba călâie în față, iar ospătarul să-l privească urât dacă are tupeul să-i ceară o scobitoare în plus. "Am văzut că nu mai există pic de respect, frate", zice prâslea către mine. "Există o răceală... de fapt, gheață de-a dreptul... între oameni, băi, și sunt răi, dar răi. Păi, cum dracu’ să meargă toate bine când toți nu se gândesc decât cum să-i tragă în piept pe ăilalți?", se scarpină în cap a nedumerire.
Ce să-i explic? Că nimeni nu mai are timp de nimeni? Că scara axiologică stă într-o rână, că AICI e altă lume, altă Europă decât ACOLO? Că 80 la sută din populație trăiește în rate, în timp ce oamenii de afaceri scot câteva milioane de parai dintr-o singură mișcare? S-a speriat fratele de invazia de SUV-uri, jeep-uri și alte tancuri, exact cum s-a întâmplat cu americanii când au văzut, în România, că fiecare are cel puțin câte două celulare la cingătoare, dar nu avem decât câțiva kilometri de autostradă. S-a speriat de faptul că nimănui nu-i pasă dacă te prăbușești pe stradă, că șoferii se împușcă pentru un loc de parcare, că parcurile s-au topit ca untul lăsat la soare. Așa că vrea să-și ia femeia de-o aripă și să o întindă înapoi în lumea normală cât de repede îl duc roțile. Pot să-l condamn?