Concurs Noi, curajoșii

"Poporul român nu este curajos și este lipsit de ambiție". A spus-o Ladislau Bölöni, un etnic maghiar care a făcut infinit mai multe pentru țara în care a văzut lumina zilei decât 99,9 la sută din grămada de români înverziți care au sărit să-l înjure de morți, de mamă, de Pusta Panoniei și de pastrama ținută sub șaua calului lui Attila. Ruptă din context, zicerea ar părea antiromânească, defetistă, destabilizatoare. Cum, noi, românii, nu suntem curajoși? Cum rămâne cu Călugărenii? Dar Rovinele? Dar Podul Înalt, Vidin, Smârdan, Grivița și toate celelalte locuri în care sângele românesc a curs șuvoaie în apărarea patriei?
Veți bombăni că sunt truisme ceea ce vă voi înșira mai la vale, dar, pentru numele lui Dumnezeu, de ce să ne îmbătăm cu apă plată cu lămâie și să nu recunoaștem că, de multe ori, forma maximă de vitejie a acestui norod este otrăvirea fântânilor și pârjolirea ogoarelor? Suntem experți în a ne produce fantomatic, în a ataca fulgerător și a dispărea înainte ca fraierul de adversar să-și dea seama ce anume l-a lovit; lupta de gherilă nu a fost inventată în Soviete sau în America de Sud, ci prin codrii Cosminului, fix la 1497.
Însă, de fiecare dată, ne-am depășit limitele exact când cuțitul ajunsese la os, funia la par și spatele la zid. Și, tot de fiecare dată, după ce am ieșit din rahat, noi, românii, ne-am întors la îndeletnicirile de bază: turnătoria, trădarea, trasul în piept, neseriozitatea, invidia, bârfa, pupincurismul, punerea de pile, scandalul, și, mai presus de toate, gargara. Poliloghia, sau, cum îi spune mai nou, analismul - pardon - politic.
Mai spune Bölöni (atenție, un tip care a cunoscut profesionismul în Franța și Portugalia, nu la Craiova sau Piatra Neamț) că nația română e învățată să se mulțumească cu puțin. Nu credeți? Uitați-vă în jurul vostru, uitați-vă la voi. De câte ori ne-am propus să ne depășim condiția, să fim mai performanți ca japonezii, mai disciplinați ca nemții, mai creativi decât francezii? Sigur, geniile noastre, vârfurile noastre au reușit lucruri uluitoare, toate amintite în acea reclamă la bere în care este propus exercițiul de imaginație cu lumea fără România. Nu credeți că ne mulțumim cu puțin?
Nu voiam să politizez, dar nu cumva suntem abonații pomenilor? Așteptăm pachete cu ulei și făină, bălim după ajutoare sociale, contemplăm, sperând să vină alții să ne rezolve problemele. Continuați voi lista.
Ei, cam asta este cu scosul și băgatul din și în context. Ca cireașă pe tort, să vedem ce spune Bölöni pe de-a-ntregul: "În schimb, este un popor abil, descurcăreț, inventiv, care a fost obligat întotdeauna să găsească o soluție pentru a se descurca și a putea supraviețui".
Hai România!