Perspectiva infractorului

În contextul înmulțirii violențelor, pe fondul gravei crize economice (sintagme deprinse urmărind asiduu televiziunile de știri), l-am auzit pe polițistul constănțean Adrian Rapotan exprimându-se, foarte sugestiv, cum că "multe dintre legi au fost concepute mai degrabă din perspectiva infractorului decât din perspectiva legiuitorului".
Simțeam cu toții că e ceva în neregulă, dar iată că omul legii a pus punctul pe i. Comisarul șef se referea la faptul că polițistul român a fost, deliberat, lipsit de mijloace de luptă împotriva infracționalității. Dar teoria poate fi extinsă. Acesta este, probabil, principalul motiv pentru care ne zbatem de atâția ani în marasm economic și social. Fiecare parlament și-a "lucrat" legile de care a fost interesat, fiecare deputat sau senator doar a mimat interesul pentru legi din afara domeniului său de activitate, lăsându-și colegii direct afectați să aibă ultimul cuvânt, pentru fi lăsat și el să ia hotărâri în ceea ce-l afecta direct. Legi cu dedicație, despre asta e vorba; poate în spatele fiecărui amendament stă un interes ocult…
Probabil că și supraviețuirea în politică este determinată de abilitatea de a te da la o parte din fața intereselor celorlalți și de a solicita și primi reciprocitate.
Interesul general este o mare vrăjeală, firește că interesul particular prevalează. Marea provocare a unui mandat de parlamentar este aceea de a identifica pârghii cvasi-constituționale și căi procedurale șerpuite, dar eficiente, pentru a promova legi sau regulamente care favorizează felurite metode de acumulare a avuțiilor.

Acumulare peste rând, pe scurtătură și fentând calea naturală, a profitului cinstit și variabil în funcție de condițiile pieței.
Iar argumentul pe care fiecare parlamentar și-l însușește este acela exprimat pe larg și în diverse forme de Năstase-multe case, tăticul lor în materie de urmărire a intereselor proprii: dacă Băsescu nu-și dă demi-sia să fie judecat pentru flotă, el de ce să-și dea? Dacă toate merg prost în țară - declarația cu pensiile mici, salariile insuficiente ale profesorilor și medicilor, șansele slabe de calificare ale naționalei de fotbal, bugetul mic etc. - de ce să fie el, Năstase, judecat, nu-i așa? Dacă toți parlamentarii își urmăresc interesele, de ce ar fi vreunul, "fraier", care să nu o facă?
Egocentrismul, lipsa totală de empatie, de interes pentru viețile altora, în principal ale celor care i-au votat și i-au ajutat să ajungă acolo unde sunt, îi pun în poziția infractorului, în unghiul din care nu pot influența legile decât în rău.
Iar legile proaste și perspectiva păguboasă ne țin aici, jos, viermuind fără cale de scăpare într-un cerc vicios pe care nimeni (dintre cei care contează) nu e destul de "fraier" ca să-l rupă.