Poker la nivel înalt

Este vremea aceea la care zvonistica proliferează, toată lumea are informații pe surse, informații confidențiale care se bat cap în cap.
Comentăm cu nesaț tot ce ne este oferit, fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare încruntare, deși cu toții ar trebui să știm că asistăm la o mare partidă de poker profesionist, în care nimic nu este ce pare a fi.
Nu putem afla ce a fost în mintea unui oarecare lider pentru simplul motiv că nu avem habar ce strategie folosește, dacă: 1. vrea ca interlocutorul să-l creadă, 2. vrea ca interlocutorul să interpreteze exact invers ce a spus sau 3. vrea ca interlocutorul să interpreteze exact invers ce a spus dar, crezând că el a folosit psihologia inversă, să reacționeze ca și cum ar fi fost cinstit de la bun început.
De fapt, cred că ar trebui să ne scoatem din cap că cineva poate fi cinstit și frust în jurul acestei mese, să renunțăm la ideea că norocul are vreun rol în toată afacerea, să conștientizăm miza uriașă, consecințele enorme ale stabilirii componenței guvernului.
Fiecare are motive și scopuri proprii, iar acela aflat acum în poziția cea mai favorabilă, cu atât mai mult, ținând cont de faptul că are un mare examen în perspectivă – și mă refer, firește, la președinte.
Evident că toți cei implicați, pentru atingerea scopurilor proprii, trebuie să țină cont de condițiile obiective, care pot fi definite prin două cuvinte: criză economică.
Iar criza economică poate fi marele nostru noroc căci, apropiindu-se alegerile prezidențiale, Băsescu nu-și poate permite să se joace, să fie pișicher, să-și asume vreun risc oricât de mic. Odată guvernul constituit, totul trebuie să meargă ca uns pentru combaterea efectelor crizei.
Nu faptul că tizul și susținătorul său, jurnalistul Ungureanu, a spus că se va arunca de pe bloc în cazul unui guvern PD-L – PSD îl va opri pe Băsescu să gireze o asemenea mezalianță. Ci, pur și simplu, rezultatele ei probabile, nesatisfăcătoare.
Nu pentru că ar avea o altă doctrină nu pot PSD+PC să vină alături de PD-L, ci pentru că au o altă ținută morală, iar asta, mai nou, chiar contează, noi fiind de ceva vreme în Uniunea Europeană.
Nu zic că democrat-liberalii ar fi curați ca lacrima, dar măcar nu fac colecție de dosare de corupție sau de vânate imunități parlamentare. Nici nu au încercat vreodată să pună botniță, cu binele sau cu răul, presei independente, cum au făcut Năstase la vremea sa ori Mazăre în prezent.
Mă încăpățânez să cred că Băsescu face toate demersurile pentru favorizarea unui guvern minoritar, sprijinit de o majoritate anti-criză sau de perspectiva unor nedorite (de către parlamentari) alegeri anticipate. Chiar dacă în fiecare zi se aruncă momeli ai căror destinatari nu suntem dar care ne ispitesc pe toți, îmi revin la câte cinci minute după fiecare diversiune, păstrând în minte cele de mai sus.