Psihologia nu e… "ceva despre nebuni"

Ni se întâmplă, de multe ori, să avem nevoie ca cineva să ne asculte detașat, să nu ne judece dacă am greșit sau să analizeze ce am făcut bine și rău, să ne sugereze o alternativă la care nu ne-am gândit, pentru a face față problemelor care ne-au copleșit la un moment dat. Se spune că acest om ar putea fi psihologul, perceput de specialiști ca "o cutiuță" în care ne-am putea ține secretele. Din păcate, mulți percep psihologia ca fiind "ceva despre nebuni". Or, tocmai de aici vine și reticența oamenilor de a cere ajutorul psihologului atunci când au nevoie.

"Părinții mei sunt oameni familiști, muncitori și cu bun simț. Nu le-a plăcut niciodată să se bage în treburile altora, nu bârfesc, nici nouă, copiilor, nu ne dau nas la bârfit, au așa un bun simț din naștere, că prea multă școală nu au. Dacă nu-i interesează ce fac alții, în schimb, sunt tot timpul cu ochii pe noi, copiii. Faceți aia, nu faceți aia și tot așa sunt chestii care ne-au intrat în sânge încă de mici.

Ceva probleme de sănătate mi-au dat bătăi de cap și n-am putut să fac prea mare efort ca să urmez o facultate. Acum sunt casieră la o unitate de coafură-frizerie din oraș, nu am probleme la muncă, îmi fac bine treaba acolo, n-am pus mâna să iau nici un bănuț din casă, chiar dacă am avut nevoie de multe ori, și nici nu am lăsat vreun client fără chitanță. Problema mea este că m-am îndrăgostit de cineva care, cu toate că mi-a spus că mă iubește, totuși m-a părăsit, zice el, pentru un timp, în speranța că eu o să fac ceva ca să mă schimb. El mi-a reproșat că, la vârsta mea, nu știu să am grijă ca o relație cu un băiat să meargă, sunt prea emotivă și îl blochez și pe el. El este un tip vesel, își dorește o fată la fel de veselă și deschisă lângă el, dar eu nu sunt așa. Că nu sunt, să zicem că mai e cum e, dar nici nu știu dacă pot să mă schimb. Sufăr prea mult și i-am spus mamei că aș vrea să merg la un psiholog. Dar a sărit ca arsă, mi-a spus că asta e ceva despre nebuni, să nu fac asta, că se aude, mai ales că oricum am probleme de sănătate și dacă mai se bârfește și asta, o să mă ia drept nebună și rămân nemăritată. Problema este că și eu am rețineri, dar tot aș vrea să știu dacă, să zicem că-mi iau inima în dinți și merg la un psiholog, o să mă ajute la ceva? Numele meu este Maria, am 28 de ani și am ca studii liceul".

v v v

Dragă Maria, după ce ți-a aflat povestea, psihologul Speranța Băcana încearcă să te convingă că, în nici un caz, psihologia nu înseamnă… ceva despre nebuni, cum spune mama ta. Fără a o judeca pentru acest mod de gândire, dacă te vei hotărî să porți o discuție foarte sinceră cu un astfel de specialist, o să ai posibilitatea să te convingi… pe viu, cum se spune, că un psiholog adevărat este ca "o casetă" în care, în loc de bijuterii, îți vei ține secretele, casetă pe care să o închizi sau să o deschizi numai atunci când dorești tu. Nu este neapărată nevoie ca mama ta, sau altcineva, să știe că ai apelat la o consiliere psihologică. Dacă nu ai, cel puțin deocamdată, susținerea familiei, păstrează acest secret. Nu ești singura persoană care are probleme într-o relație, care este timidă și care, după discuții sincere cu un specialist, a depășit aceste probleme.

În nici un caz psihologul nu este un procuror care să te supună unei anchete, dar nici nu poți să-i ceri ajutorul fără să-i răspunzi cu sinceritate la întrebări. Numai așa îți poate sugera niște lucruri la care nu te-ai gândit, numai așa te poate ajuta să te cunoști mai bine și să faci față mai ușor problemelor pe care le ai, cel puțin în acest moment. Mai mult, psihologul este obligat, deontologic, să asigure confidențialitatea discuțiilor cu clienții săi, așa că este mai greu să intri… în gura lumii, dacă de asta îți este teamă.

În termeni mai simpli, cum ne-ai sugerat să ți se răspundă, psihologia înseamnă cunoașterea sufletului, iar psihologii sunt oameni normali, dar care au învățat cum să citească în sufletul unui om, cu condiția să se facă o bună echipă cu ei, pentru a te ajuta și a te susține, fără a-ți impune anumite decizii în viața ta.

Dintre cele mai des întâlnite motive pentru care se apelează la un psiholog amintim: timiditatea excesivă, dificultățile de colaborare cu cei din jur, probleme într-o relație sentimentală, stres, atacuri de panică, depresii, insomnii, furie, agresivitate, coșmaruri, migrene etc.