Concurs România la majorat

Sâmbătă, noua Românie prinde al optsprezecelea trandafir în buchetul vieții - așa ar suna o dedicație la Antena Satelor, este? Ia să vedem noi cam ce-a făcut fetița asta, România, până la majorat. Nici nu se născuse bine, după un lung și însângerat travaliu, că, prin mai, în Duminica Orbului, bunică-sa, Ilieasca, o babă comunistă cu față umană și rânjind cu gura până la urechi, și-a asumat rolul de cap al familiei bebelușului, în asentimentul majorității covârșitoare a restului casei. Însă vesela bunicuță a avut de înfruntat doi boșorogi decrepiți, niște rude bogate fugite mai demult în Anglia, ale căror țoale nu au inspirat prea multă încredere consiliului familial. Mulți din membrii familiei, crescuți în spirit muncitoresc, au strâmbat din nas mai ales la papionul lui tataia Rațiu, considerând accesoriul o dovadă de aroganță aristocratică: "Ia uite, moșieru’ dracu’, a venit el după atât amar de ani să ne ia pământul, să ne lase cu blocu-n aer. Piei, Satană, că n-ai plătit tu întreținerea până acum!".
Bun. Numai că, înainte de tăierea moțului, pe la mijlocul lui iunie, mamaie a descoperit că România avea păduchi. Infectele forme de viață, pe care baba nu le scotea din "golani" și "bagabonți", amenințau să lase fata complet cheală. Așa că s-a gândit să acționeze ea prima, în forță: a chemat un frizer, cam nepriceput, dar de încredere. Băiatul ăsta, Miron, a lucrat repede și dur, nelăsând vreo șansă paraziților ce se instalaseră în creștetul României. Numai că lui Miron i-au scăpat foarfecele din mână de câteva ori și mai rău l-a sluțit pe sărmanul copil. Cicatricele făcute de bărbierul ăla închipuit se văd și azi, cu toate operațiile estetice prin care a trecut apoi fata.
În fine, baba i-a mulțumit frizerului, fericită că fetița scăpase de păduchi. De altfel, de atunci, mamaie a mai apelat la Miron, cum a fost atunci când nu se mai înțelegea cu unchiul Petrică, care se trezise să facă el ordine prin casă. A venit frizerul și mi l-a ras pe Petrică de nici acum nu și-a revenit.
România nu a crescut în nici un caz ca-n basme, spre deosebire de verișoarele sale îndepărtate Cehia, Polonia sau chiar Ungaria. Ba, a fost cam pe dos: dintr-o mândrețe de iepșoară, cum se anunța, a ajuns o gloabă cam râioasă, cu tot jăraticul pe care l-a înghițit. Dar cum se întâmplă cu mai toate patrupedele atinse de scabie, tot pe sus stă cu coada...
Na, c-am deviat! Unde rămăsesem? Ah, da! A existat o perioadă când bunicuța a fost dată la o parte, în urma unei ședințe a consiliului familial, care s-a decis să încerce și cu unchiul Emil în capul mesei, pentru patru ani. Proastă decizie. Chiar dacă acesta era un tip finuț, opus grobianei babe, s-a dovedit o cârpă în final. A început să se plângă cum că niște nepoți fideli bunicuței i-au turnat dulceață în galoși, că i-au făcut așa și pe dincolo, că aia, că ailaltă.
Drept urmare, la proximul consiliu familial, madam Iliescu și-a pus mâinile în șold și a preluat conducerea, chiar dacă a avut de furcă cu diliul neamului, Corneluș. Îngrozite că paiața urlătoare ar putea avea pâinea și cuțitul în următorii patru ani, până și rudele care nu o prea înghițeau pe babă - al cărei rânjet dădea semne de îngheț - au fost nevoite, cu moartea-n suflet, să încline spre madamă.
În tot acest timp, România creștea ca buruiana, nebăgată în seamă de nimeni. O dată la patru ani, cum v-am spus, o mai întreba careva câte ceva, îi mai lua o înghețată, semințe, o ducea la un film.
La un an după ce România și-a tras buletin, la cârma familiei a venit unchiul Traian, vaporeanul, care, în văzul lumii adunate în ședință, a dat de pământ cu filfizonul de Adrian, protégée-ul babei, de i-au mers fulgii. Băiat umblat, afacerist de primă mână cu ciungă, whisky și blugi, Traian părea să fie primul care își aduce aminte de existența României. Așa că s-a înțeles cu văru-său, Călin, să o dea pe România la școli înalte, în Europa, să-i facă un trusou, că mâine-poimâine se mărită și nu se face să trimiți fata în lume în fundul gol. Beleaua mare a fost că nu s-au înțeles în privința metodelor de urmat, așa că cei doi s-au luat rapid la bătaie, urmăriți de rudele fascinate, care s-au grăbit să-și ia floricele pentru a nu pierde caftul principal, din mai anul ăsta. Și iar s-a trezit săraca Românie uitată la colț.
Așa se face că România își serbează majoratul în pivniță, printre resturile aruncate acolo de-a lungul timpului de Ilieasca, de Emil, de Traian și nea Călin. La mulți ani, fato!