Un vot acordat în scârbă

Am fost la vot pentru a pune ștampila în favoarea uninominalului. Nu pot să spun că am făcut acest gest pentru că am anumite convingeri politice sau pentru că m-aș încrede în vreun politician. Mi-am îndeplinit o obligație civică. Mi-a dispărut entuziasmul și speranța pe care le-am avut, de fiecare dată, când am votat schimbarea. Nu mai cred că fiul meu se va bucura și va trăi într-o țară prosperă, cu un viitor în roz.

Mă număr printre cei dezamăgiți de clasa politică, printre cei care știu că nu se face primăvară cu o singură floare. Știu că suntem fiii risipitori ai Europei și că, practic, am fost târâți în Uniune de "rudele mai avute" printr-un concurs de împrejurări.

Din păcate, asta e realitatea. Nu mai cred că cei pe care îi tot votăm, vor face tot ce le stă în putință pentru ca noi să trăim mai bine, că vor veghea ca deciziile luate în Parlamentul European să ne fie favorabile.

Am înțeles că oricare ar fi politicienii care ne vor conduce țara, își vor vedea în primul rând de propriile interese, își vor umple buzunarele până la refuz și vor ține cu dinții de putere și de funcții. Se vor preface că stârpesc corupția cu câteva dosare prin care vor plăti polițele adversarilor, vor elabora legi după bunul plac pentru ca, mai apoi, să le schimbe, și se vor face că muncesc. Politicianul care azi se bate cu pumnul în piept pentru cinstea și corectitudinea lui va fi nevoit mâine să aibă grijă de bunăstarea lui, a partidului și a colegilor care l-au susținut să ajungă la putere.

Promisiunile făcute în campanii vor rămâne, ca de fiecare dată, praf în ochii alegătorilor.

Nimic nu se va schimba. Cei săraci și bătrânii își vor duce cu greu traiul, visând în continuare la salarii și la pensii mai mari, în timp ce averile și interesele politicienilor vor crește văzând cu ochii.

Poate doar un miracol ne-ar putea schimba viitorul. De aceea, votul de ieri nu mă mai face să sper la mai bine. Am pus ștampila, în scârbă, știind că minunile se petrec foarte rar.