Artă în mizerie și lipsuri! Ce salarii au artiștii constănțeni

Artiștii noștri, cei care reușesc de fiecare dată să ne descrețească frunțile, cei pe care îi admiră o nație întreagă, cei a căror prestație este de fiecare dată la superlativ au din păcate niște salarii mizerabile. Indiferent de gen, că sunt balerini, actori, soprane, dirijori, artiștii constănțeni sunt nemulțumiți de politica de salarizare. Odată urcat pe scenă, artistul se transpune și intră în pielea personajului, uită de problemele lumești.

Managerul Teatrului pentru Copii și Tineret din Constanța "Căluțul de mare", Lică Gherghilescu, spune că salarizarea artiștilor este un capitol mai mult decât sensibil: "În condițiile în care un actor are 750-800 lei salariu lunar, iar el se urcă aproape zilnic pe scenă, vă dați seama ce volum de muncă, ce efort este! Se urcă zilnic pe scenă după care are repetiții până seara. Bineînțeles că suntem nemulțumiți de legea salarizării, dar oricât am sesiza acest lucru, nimeni nu ne aude!"

Nici managerul Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski", Daniela Vlădescu, nu este de acord cu politica aplicată oamenilor de cultură: "Un balerin de la noi din teatru are 800 lei salariu pe lună. Balerinii muncesc foarte mult ca să aibă performanțe și este valabil pentru toți artiștii. Trupa noastră este invitată în turnee, toate cheltuielile fiind asigurate de organizatorii străini. Mai mult, acești balerini aduc bani țării pentru că în orice turneu ne sunt recunoscute performanțele ca teatru și suntem răsplătiți!"

Guvernele s-au perindat, iar singurul lucru pe care-l rețin artiștii sunt reducerile salariale făcute. Cu ani în urmă a fost obținută indemnizația de merit, tăiată și ea în numeroase rânduri. Au fost semnale că s-au deblocat plafoanele pentru indemnizația destinată artiștilor liber-profesioniști, dar nimic concret în statul de plată al artiștilor. Mai mult , Guvernul a aprobat o ordonanță prin care actorii, sportivii, academicienii vor primi înapoi indemnizațiile de merit tăiate de Guvernul Boc. Realitatea este că managerii așteaptă an de an cu înfrigurare alocarea bugetelor pentru că niciodată nu s-a întâmplat să fie alocați banii solicitați, sumele necesare acoperirii cheltuielilor pe care le are o instituție de cultură.