Artiștii din spatele scenei

Case cu arcade, coloane imense cu ornamente stil, ferestre cu stucaturi și grilaje arcuite, trepte, alei pietruite, … frânturi de orașe sau de interioare ridicate la scară, din gips și carton. La fiecare bucată de cer, la fiecare colț de clădire și fragment de coloană au muncit, pe rând, patru sau două mâini. La două mâini se lucrează pânzele și fundalul - de tapițer și pictor. La patru mâini se lucrează butaforia: tâmplar, tapițer, butafor și pictor. Fiecare crâmpei de decor trece prin mâinile acelorași câțiva oameni.
Tâmplarii (doi la număr) construiesc structurile de lemn. Tapițerul întinde pe ele pânzele, după ce, în prealabil le-a croit și le-a tivit. Butaforul le îmbracă folosindu-se de pânză ca suport pentru sculpturile sale din polistiren din care face tot: pereți, borduri, coloane, ornamente, … Urmează pictorul, care, cu jocul de lumini și umbre pe care-l așează din penel îți dă senzația că ești acolo unde vrea el să fii.

Atelierul Ginei Bent
În sala mare a atelierului Teatrului Național de Operă și Balet, acolo unde se fabrică tot ce vede spectatorul pe scenă, la un spectacol, am fost întâmpinați de tapițer, pictor și butafor care se bucurau de o scurtă și binemeritată pauză. Cea a Ginei Bent, tapițerul, mai scurtă, deoarece în atelierul ei o așteptau șase cearșafuri late de 9 metri și lungi de 3, și unul cu aceeași lățime pe 12 metri (fundalul) - să le tivească și să le pună tot felul de agățători sau buzunare pentru țevi care să le țină întinse. Pânza e atât de mare că se împrăștie prin tot atelierul dându-i bătăi de cap și dureri de picioare. Și ea trebuie să baleteze prin atelier, de la mașina de cusut la mașina de festonat, pentru a nu tropăi pe pânzele mari și albe. Munca ei nu se vede, dar stă la baza tuturor celor care sunt admirate și aplaudate.

Pictor pentru Don Quijote
Toți sunt absolvenți de licee de artă. Pictorul, Adrian Crâșmaru a făcut și un an jumate la Facultatea de Arte Plastice, dar s-a lăsat. "Pentru ce?" întreabă el "să ajung profesor în fundul țării? Măcar fac ce-mi place". Cu asta rămân - că le place. "Aici, cu patru zile înainte de premieră (Don Quijote - n.r.) era mare agitație" - ne spune pictorul. Pe capre de lemn erau întinse panourile la "îmbrăcat" (fațadele clădirilor din piață). "Atunci am început să intru în panică. Așteptam să se elibereze locul să pot picta fundalul, că n-aveam unde să întind pânza și nu mai aveam timp". Pentru a o picta, pânza de fundal trebuia lăț-lungită pe toată pardoseala sălii mari a atelierului. Atât e de mare. Mai exact 13 metri pe 10. Iar timpul ticăia secundă de secundă în timpanele tuturor scurtând numărul orelor până la premieră. Și nu e doar întinsul și pictatul. Urmează pregătirea pânzei pentru a primi bine vopseaua. Se dă cu un preparat din aracet și din lavabil care să-i dea ținută, să nu mai fie moale ca o cârpă. Apoi se pictează.
Adrian Crâșmaru are 56 de ani și lucrează în operă din 2004, de la marea unire dezmembrantă (când baletul s-a unit cu opera, teatrul dramatic s-a mutat și filarmonica a dispărut). El se ocupă de pictarea fundalului, a pantalonilor (termen de specialitate care nu te duce cu gândul la niște pânze mari de 9 metri înălțime pe 3 metri lățime, dispuse paralel de-a dreapta și de-a stânga scenei, menite să împiedice ochiul curios al spectatorului a pătrunde în (stră)fundul culiselor, a scufițelor (acoperă partea de deasupra scenei)… de fapt a tuturor pânzelor prinse în decor, dar și a butaforiei.
"La decor am lucrat de două ori pentru Don Quijote. Puseseră reflectoare din interior, și se vedea prin el. Așa că am preparat iar la vopsele și le-am luat la pensulă, că stratul de vopsea trebuia să fie mai gros, să nu permită trecerea luminii". Toate pânzele diferă de la spectacol la spectacol pentru că trebuie să fie în același stil cu decorul. În afara premierelor se ocupă de retușuri, reparații și recondiționări ale diverselor obiecte de decor. Și mai are o pasiune. Benzile desenate. Dar nu să le răsfoiască, ci să le facă. A transpus un roman care i-a plăcut în niște desene uluitoare. Mai trebuie să scrie textul și romanul desenat va pleca la o editură din Franța spre publicare.