Asist. univ. dr. Adrian Herța: „România Mare, pe ruinele Europei”

428
Asist. univ. dr. Adrian Herța: „România Mare, pe ruinele Europei” - adrianherta-1606656086.jpg

Articole recomandate

A mai rămas doar o zi până la data de 1 Decembrie, când sărbătorim Ziua Națională a României, dată ce marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918. Pentru a sublinia importanța acestei zile pentru poporul nostru, astăzi vom publica un articol al asist. univ. dr. Adrian Herța.

România Mare a prins contur într-o lume desfigurată de o conflagrație cum n-a mai fost alta. Primul Război Mondial ne-a lăsat moștenire nu doar o hartă preschimbată, ci și o traumă adâncă, ce ne bântuie și astăzi.

Reconstrucția Europei a început într-un climat de anxietate, incertitudine și speranță. Arhitecții celor mai multe dintre noile regimuri politice au așezat la temelia proiectelor lor convingerea că, reorganizate după idei și principii democratice și generoase, statele nu se vor reîntoarce niciodată într-o încleștare devastatoare. Pariul lor a supraestimat importanța formei și a idealurilor și a scăpat din vedere fondul, iremediabil alterat. În realitate, după mai bine de patru ani de lupte nebune, între epoca de dinainte de război și anii de după, unele punți s-au surpat pentru totdeauna și unele procese s-au dovedit a fi ireversibile.

Amenințări noi, puse în mișcare de unda de șoc a conflagrației mondiale, au apărut curând la orizont. Epidemia de gripă spaniolă care a afectat în acei ani continentul, spectrul unei crize economice și neliniștile sociale crescânde au confiscat agendele primelor guverne interbelice și, în multe cazuri, le-au pus în lumină lipsa de viziune, le-au subminat autoritatea. Mai mult, după ce tranșeele și ariile locuite devastate de bombardamente și invazii au transformat violența într-un fenomen la ordinea zilei și relativ, aceasta a contaminat cu o viteză surprinzătoare viața politică în primii ani de după război. Numeroase programe și obiective ale partidelor s-au radicalizat, iar acțiunile lor au încălcat, tot mai des și tot mai brutal, limitele legii. De la est la vest și de la sud spre nord, state europene au început să alunece, pe rând, spre dictatură.

În paralel, temerile învingătorilor și resentimentele învinșilor s-au hrănit periculos unele pe altele, până în punctul în care o nouă înfruntare militară de proporții mondiale a devenit inevitabilă. Proiectat în extrem de complicatul peisaj post-conflict în care s-a născut, momentul fondator 1 Decembrie 1918 poate fi considerat, deopotrivă, prilej de sărbătoare națională și ocazie de comemorare a milioanelor de morți rămași în urmă. Crearea României Mari a fost o aspirație fundamentală a elitelor politice din Vechiul Regat, Transilvania, Bucovina și Basarabia, o consecință a deznodământului Primului Război și un rezultat al jertfei ostașilor și victimelor civile. În același timp, existența efemeră a României Mari este, pe de o parte, rezultatul direct al unei profunde nedreptăți istorice și, pe de altă parte, un semn al faptului că lumea de după Primul Război Mondial a fost așezată pe piloni extrem de șubrezi.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.5577 secunde