Bob Dylan își primește Nobelul în cel mai mare secret

Thomas Mann, Albert Camus, Samuel Beckett, Gabriel Garcia Marquez sau Doris Lessing: la 75 de ani, cântărețul american se alătură panteonului de personalități glorificate de Academia suedeză din 1901.

El urmează să primească diploma și medalia premiului în timpul unei întrevederi cu juriul suedez, într-un loc și la un moment păstrate strict secrete.

Misterul planează și în ce privește discursul său de acceptare, care poate fi la fel de bine un cântec. Orice laureat trebuie să accepte premiul în șase luni de la ceremonia de premiere la 10 decembrie, adică până la 10 iunie.

''Academia suedeză și Bob Dylan au fost de acord să se întâlnească în acest weekend. Acest lucru se va face într-un mic comitet și în privat și niciun reprezentant al presei nu va fi de față; numai Bob Dylan și academicieni vor fi prezenți, conform dorințelor lui Dylan'', a explicat secretarul permanent al Academiei suedeze, Sara Danius, fără a preciza dacă întâlnirea va avea loc sâmbătă sau duminică.

''Nu va fi pronunțat niciun discurs legat de Nobel. Academia are motive să creadă că o versiune înregistrată (a discursului) va fi trimisă la o dată ulterioară'', a adăugat ea.

Pentru că fără discursul de acceptare, nu se va face plata contravalorii premiului: cecul opt milioane de coroane (838.000 de euro) care însoțește premiul Nobel nu este semnat și remis decât dacă premiul este acceptat.

Singura certitudine este că Bob Dylan susține două concerte în capitala Suediei, sâmbătă și duminică, debutul unui turneu european cu ocazia lansării noului său album în format triplu, ''Triplicate'', ce conține reluări ale unor cântece ale lui Frank Sinatra.

Cu câteva ore înainte de prima sa prestație sâmbătă, mass-media suedeze, plictisite, abia au evocat subiectul Dylan pe site-urile lor.

În opinia specialiștilor, nu se așteaptă ca el să facă vreo referire la premiul său pe scenă.

''De îndată ce doriți să-l duceți într-o direcție, el o ia în partea opusă'', explică Martin Nyström, critic muzical al cotidianului Dagens Nyheter.

Spre surpriza generală — uneori impregnată de indignare — Bob Dylan, al cărui nume real este Robert Allen Zimmerman, a fost recompensat în octombrie ''pentru că a creat în marea tradiție a muzicii americane noi moduri de exprimare poetică'', potrivit argumentărilor Academiei.

Primul muzician laureat cu Nobel de către înțelepții suedezi, numele lui, ca și al canadianului Leonard Cohen care a decedat în noiembrie, revenea din când în când în speculații, fără a fi vreodată luat în serios.

În timp ce puriștii americani se așteptau să audă numele compatrioților lor Philip Roth sau Don DeLillo, secretarul permanent Sara Danius a apărat cu înverșunare alegerea sa și a colegilor ei, înscriind poezia cântată de Dylan în tradiția homeriană.

De partea celor indignați, scoțianul Irvine Welsh, autorul ''Trainspotting'', a făcut haz de un premiu decernat de niște ''hippy senili'', în timp ce romancierul francez Pierre Assouline a denunțat o alegere ''dureroasă''.

Prins împotriva voinței sale în acest tumult de laude și de critici, Bob Dylan a primit anunțul cu o tăcere nu mai puțin răsunătoare. Până în punctul de a atrage furia unui notabil membru al Academiei, Per Wästberg, care și-a pierdut calmul în fața ''aroganței'' sale.

În seara banchetului, la 10 decembrie, ambasadorul american în Suedia a fost cel care i-a citit discursul de mulțumire, în care își mărturisea surpriza de a-și vedea numele alături de cele ale unor autori ca Rudyard Kipling (1907) sau Ernest Hemingway (1954).

''Acești giganți ai literaturii, ale căror lucrări sunt predate în sălile de clasă, sunt în rafturile bibliotecilor din întreaga lume și despre care vorbim cu atâta respect au făcut întotdeauna asupra mea cea mai profundă impresie'', a spus el atunci.

Cu erudiția sa folk-rock, ochelarii de soare și vocea aspră, Bob Dylan a evoluat de la trubadurul folk de la începutul anilor 1960 la superstarul decorat în 2012 de președintele american Barack Obama.

Omul cu armonica este adesea absent de la evenimente majore unde lumea îl așteaptă. În 1969 deja, tânărul cap de afiș al festivalului de contra-cultură organizat la Woodstock (nord-estul SUA) a fost brusc scos din program, având alte angajamente.