Carsium, cetatea fortificată de împăratul Traian

Cetatea Carsium a fost ridicată, consideră unii istorici, peste o fortificație getică, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului I d.Chr., în timpul războaielor dacice (103). Conform descoperirilor recente, a fost construită pentru unitatea militară Ala (Gallorum) Flaviana, împăratul Traian fiind cel care a întărit fortificația cu ziduri din piatră.
Din broșura "Cinci cetăți dobrogene", publicată în cadrul unui proiect european, aflăm că, în antichitate, Carsium a fost apărată de soldații legiunii Guard I Italica, de soldații din Guard I lovia Scythia sau de corăbierii din Classis Flavia Moesica. Cetatea este menționată frecvent în documente antice provenind din secolul II d.Chr. – sec. VII d.Hr., dar până astăzi conturul său nu este cunoscut. Deși s-a presupus că zidurile de pe platoul cetății sunt de origine romană, cercetările recente au contrazis această ipoteză, ieșind la iveală caracterul medieval al clădirilor. Există, însă, posibilitatea ca unele dintre ele să fi fost ridicate la sfârșitul antichității și apoi cuprinse în fortificația târzie.
În campania de cercetare din 2009, arheologii au scos la lumină poarta de nord a cetății romano-bizantine, aflată la aproximativ 250 m de Dunăre, pentru prima dată fiind stabilită cu certitudine limita de nord a cetății de la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea.
Izvoarele istorice atestă distrugerea fortificației și refacerea ei, în mod repetat, în timpul împăraților Constantin cel Mare și Justinian, iar în urma săpăturilor au fost descoperite materiale arheologice valoroase, provenind din cetate, dar și din necropolele acesteia.
Până acum, cele mai multe borne de drum roman din Dobrogea - zece la număr - au fost recuperate la Hârșova, fapt care demonstrează că, în perioada antică, autoritățile au reparat constant și au menținut în stare bună drumurile care făceau legături în limesul danubian sau cu alte așezări. Drept urmare, istoricii subliniază influența localității ca zonă de tranzit cu importanță comercială.

Reședință episcopală
În urma descoperirilor, s-a ajuns la concluzia că, în cetate, exista o puternică viață spirituală, având în vedere templele construite ca omagiu adus zeităților romane, dar și mormintele cercetate. Populația de la Carsium era creștină, cercetările noi scoțând la suprafață o bazilică, dar și vase cu simboluri creștine și opaițe cu toartă în formă de cruce. De asemenea, cercetătorii au identificat elemente de ritual creștin, istoricii explicând aceste lucruri prin faptul că, în secolul al V-lea, Carsium era printre cele 14 reședințe episcopale din Scythia.
În secolul al X-lea, cetatea medievală de la Hârșova este reconstruită de bizantini și, ulterior, de genovezi, iar între secolele al XV-lea și al XIX-lea a fost dominată de turci sub denumirea de "Harisova".
Spre finalul existenței sale, cetatea devine loc de confruntare între Imperiul Otoman și cel Țarist, fiind victima devastărilor. Poarta este nevoită să distrugă fortificațiile de pe malul drept al Dunării, cetatea fiind aruncată în aer, ca urmare a Păcii de la Adrianopol.
Printre ruine pot fi observate zidul impetuos al "Turnului comandantului", înalt de 9 metri, dar și un zid monumental având o lungime de 40 m, care marchează locul de amplasare a portului.
Hârșova modernă este ridicată peste ruine romane, romano-bizantine și necropole, evoluția lor fiind înregistrată în expozițiile Muzeului Carsium.