Cartea săptămânii. „Păpușa“, de Ismail Kadare

Apărută la Editura Humanitas, în traducerea lui Marius Dobrescu, „Păpușa” este cartea dedicată celei mai apropiate ființe din viața scriitorului Ismail Kadare, pe care, în mod paradoxal, declară că nu a înțeles-o niciodată pe deplin. O călătorie emoțională spre tinerețea și copilăria acestei figuri insondabile, de-a lungul căreia autorul își descoperă treptat povestea propriei deveniri.

Întorcându-se în realitatea apăsătoare a orașului natal, Gjirokastra, scriitorul pătrunde în intimitatea relațiilor unei familii albaneze tipice, o lume plină de mister și eresuri medievale. De tradiții crude și blândețe. De iubire neîmpărtășită și naivități revoltătoare. Printre rânduri, așa cum ne-a obișnuit, Ismail Kadare scrie cronica violentă a intrării și ieșirii Albaniei din comunism.

„Păpușa” este, în primul rând, o carte autobiografică, sinceră și duioasă, iar personajul în jurul căruia se circumscrie această construcție barocă, fină și lunecoasă ca mătasea nu e altcineva decât Hatidje Dobi, mama scriitorului.

Scriitorul albanez Ismail Kadare (1936–2024) a absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură „Maxim Gorki“ din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, „Inspirații juvenile”, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, „Visări”, și apoi zeci de alte titluri. A fost recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) și Jerusalem Prize (2015). În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în aproape 50 de țări.