Ce se ascunde pe Insula "La Ostrov", de pe Lacul Tașaul

În urmă cu 12 ani, pe Insula mică de pe lacul Tașaul, numită acum "La Ostrov", iar la începutul secolului al XX-lea "Insula Fără Nume", se efectuau lucrări arheologice menite să scoată la suprafață cât mai multe patrimonii culturale, săpături arheologice la care încă se mai lucrează și astăzi, și care au dus la descoperirea unor vestigii de mare importanță.

Cel care a venit cu ideea cercetării insulei a fost profesorul de istorie Valentin Radu, de la Liceul "Lazăr Edeleanu", Năvodari. La sesizarea existenței unor urme de vase și alte rămășițe de natură istorică, profesorul a semnalat arheologilor că este posibil ca pe această insulă să existe o mare concentrare de material arheologic.

Valentina Voinea, arheolog expert al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a fost cea care a coordonat proiectul de săpături arheologice început acum 12 ani.

Arheologul povestește, în primul rând, despre importanța evoluției hidrogeografice a Lacului Tașaul, caracteristicile geomorfologice ale insulei și influența factorului antropic asupra modificării peisajului.

Lacurile Tașaul și Gargalâc (Corbu de Jos) s-au format prin anastomozarea gurii de vărsare a râului Casimcea de către cordoane litorale. Acest proces se înscrie în cadrul unui fenomen mult mai amplu care a dus la modificarea configurației litoralului vest-pontic existentă în perioadă eneolitică. Etapa optimului climatic a determinat ridicarea rapidă a nivelului mării și inundarea multor așezări preistorice din zona litoralului vest-pontic.

Descoperiri arheologice

Insula "La Ostrov", constituită pe un martor de șist, se prezintă astăzi sub forma unei movile ușor aplatizate, suprafața ei nedepășind 3 ha.

După îndreptarea malului de nord-vest, puternic erodat, au fost identificate urmele unei locuințe incendiate, pe o lungime de 7,60 m.

Cele câteva fragmente ceramice elenistice și romane descoperite în acest strat sugerează, pentru perioada antică, doar scurte popasuri, fără o locuire de lungă durată.

În perioada eneolitică configurația insulei era diferită de topografia actuală, locuirea se concentra în zona mai joasă a insulei, astăzi în mare parte distrusă de ape. Natura și amploarea fenomenului care a dus la formarea stratului de pietre rămân probleme ce își vor găsi răspunsul după extinderea suprafeței cercetate și a investigațiilor sedimentologice.

Stratul următor, corespunzând ultimului nivel de locuire eneolitică, este: cimentat de culoare negricioasă, cu bucăți foarte mici de chirpic ars (rulate de apă). Concentrarea materialului arheologic în acest strat este neobișnuit de mare: printre și pe sub pietre s-au descoperit vase întregi, sparte, piese de silex, șist, os, corn, ceramică și cupru, variate tipologic, alături de piese întregi și cu urme de uzură, piese în curs de prelucrare, nuclee de silex, rebuturi.

În ultimul nivel de locuire eneolitică discutăm despre descoperirea unui mormânt. Groapa mormântului taie nivelul de distrugere al locuinței incendiate ajungând până la podeaua arsă. Peste mormânt s-au descoperit fragmente ceramice și blocuri de șist, fapt ce exclude posibilitatea unor perturbări stratigrafice ulterioare.

Din datele prezente, arheologii pot afirma cu certitudine că mormântul a aparținut ultimului nivel de locuire eneolitic, fiind posterior locuinței incendiate, inclusiv nivelului de abandon al acesteia. Scheletul, în poziție chircit pe stânga, orientat pe direcția nord-est / sud-vest, cu capul spre nord-est, are cutia craniană deteriorată din cauza inundației care a afectat partea superioară a gropii și acidității solului.

În amenajarea mormântului se disting mai multe etape. După săparea gropii, în chirpicul ars al locuinței au fost depuse primele ofrande: o falangă de cal, șlefuită pe o parte, cu urme de ocru roșu și un vârf de silex. În interiorul gropii s-a amenajat un pat din blocuri de șist, dispuse cu grijă astfel încât să formeze un strat compact. Peste el s-au depus cadavrul și ofrandele: fragmente ceramice provenind de la trei vase - unul așezat în fața mandibulei și alte două lângă falangele de la membrele inferioare - un toporaș de șist, în colțul de sud-vest al gropii.

Industrie litică și ceramică

În cele două niveluri eneolitice cercetate s-a descoperit o mare cantitate de material arheologic, variat atât ca utilitate, tipologie, cât și ca stare de conservare. Industria litică, alături de ceramică, este cel mai bine reprezentată (76 piese): lame, gratoire simple și pe lame, burine, vârfuri de săgeată, microlite confecționate din silex bej, mai rar negru.

Piesele realizate din material dur de origine animală sunt mai puține (46), majoritatea fragmentare datorită acidității solului: vârfuri, dăltițe, spatule, mânere, fusaiole, lustruitoare-astragale. În ultimul nivel inundat s-au descoperit și două vârfuri de cupru cu secțiunea transversală.

Arheologul Valentina Voinea spune că, deși investigațiile au avut un caracter restrâns, se pot formula totuși primele concluzii preliminare privind stratigrafia și datarea așezării, urmând ca, în viitor, prin extinderea suprafeței cercetate, să se cunoască mai bine caracteristicile paleoeconomiei, tehnicile de construcție și modul de organizare a spațiului locuit.