Cei mai vechi martiri ai României, Epictet și Astion, sărbătoriți la Capidava

Biserica Ortodoxă îi prăznuiește mâine, 8 iulie, pe Sfinții Mucenici dobrogeni din Halmyris, Epictet și Astion, prilej cu care Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia, la mănăstirea Capidava, începând cu ora 9.00, slujba de sfințire a locului pentru biserica închinată Sfinților Epictet și Astion, urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești. Moaștele sfinților, adăpostite de Catedrala Arhiepiscopală Constanța vor fi aduse la Capidava, pentru închinăciune. De asemenea, azi, la Capidava, de la ora 18, va avea loc slujba de vecernie și priveghere.

Despre Epictet și Astion, cei mai vechi sfinți martiri certificați de pe teritoriul României, documentați în Acta Sanctorum, ne-a vorbit părintele Eugen Tănăsescu, directorul Radio Dobrogea, care a subliniat importanța pomenirii celor care s-au sacrificat în numele lui Hristos, și pe care îi consideră modele autentice de credință: "Într-un regim dictatorial, să ai tăria să-ți afirmi credința și să suporți tortura e într-adevăr o viață închinată lui Hristos", susține părintele.
Moaștele sfinților Epictet și Astion au fost descoperite în 2001, de către cercetătorul științific Mihail Zahariade și o echipă de arheologi, la cetatea Halmyris (situată la 2 km de satul Murighiol, jud. Tulcea). Apoi, în apropierea șantierului arheologic, s-au pus și bazele mănăstirii Halmyris, înălțată în cinstea celor doi sfinți, moaștele fiind descoperite sub altarul unei biserici impresionante ca mărime: "După ce crești-nismul a ieșit de sub prigoana romană, în cetățile mari se făceau bazilici de mari dimensiuni. Astfel, biserica de la Halmyris, care poartă hramul celor doi sfinți, caută să imite cumva dimensiunile bisericii originale. Demisolul a fost sfințit, iar o parte din moaștele sfinților au fost păstrate și acolo", ne-a spus părintele Tănăsescu.
Tot în 2001, pe 1 decembrie, moaștele au fost așe-zate la Catedrala Arhiepis-copală Constanța, fiind certificate la Institutul Antropologic din București. Actul martiric al Sfinților Epictet și Astion este atestat, de asemenea, de un document din sec. XV, aflat în arhiva Bisericii Mântuitorului din Utrecht. "ÎPS Teodosie a fost cu ideea de a se pune în valoare vechile centre creș-tine, pentru că Dobrogea a avut 14 scaune episcopale, atât de important era crești-nismul în această zonă".

În numele lui Hristos
Sfântului Epictet, preot și monah, nu i se cunosc originile, iar despre Astion se știe că a fost nepotul senatorului roman Iulian. Auzind de credința creștină, el s-a convertit, mai târziu devenind și monah.
"Se pare că preotul Epictet a fost hirotonit de episcopul Evanghelicus, primul episcop al cetății Tomis, acesta fiind probabil motivul pentru care Epictet rămăsese în zona Dobrogei", afirmă părintele Tănăsescu.
Ambii se aflau în nordul Dobrogei, unde au pătimit în contextul persecuției inițiate de împăratul Dioclețian. În anul 290, comandantul Latronianus a venit la Halmyris pentru rezolvarea unor chestiuni militare și administrative. La urechile sale au ajuns informațiile despre Epictet și Astion, care îi convinseseră pe mulți să renunțe la cinstirea zeităților. Mai mult decât atât, coman-dantului i s-a raportat faptul că cei doi s-ar ocupa cu vrăjitoria, drept pentru care au fost luați, închiși și martirizați. Singurul lucru pe care l-au mărturisit cei doi sfinți a fost credința în Hristos, ei refuzând să vorbească despre familiile și locurile de unde proveneau. Ambiția și credința de neoprit a martirilor l-au îndârjit și mai mult pe Latronianus, care i-a condamnat pe Epictet și Astion la chinuri grozave, precum jupuirea cărnii de pe corp, frecarea rănilor cu sare și oțet și aruncarea într-un cazan cu smoală. Epictet și Astion au rămas, însă, nevătămați, fiind condamnați la o nouă pedeapsă, aceea ca 30 de zile să nu primească nimic de băut și de mân-
cat. Unul dintre judecători, Virgilantius, auzind mărturi-sirile celor doi sfinți, s-a convertit și el la Creștinism, împreună cu familia sa.
În ultima zi de judecată, sfinții l-au mărturisit din nou pe Hristos, drept pentru care Latronianus a ordonat să fie scoși afară din cetate și să li se taie capul, iar la apus, Virgilantus, alături de alți creștini, au înmormântat cele două trupuri.