COOLtura în print

// Săptămâna aceasta, "Dilema Veche" ne propune, printre altele, o privire critică asupra unui important eveniment cinematografic românesc – Premiile Gopo, ediția 2010. Cu titlul "Mult glamour pentru nimic", articolul lui Matei Martin tratează discrepanța dintre strălucirea evenimentului și criza cu care se confrunta cineaștii români: "Această a IV-a ediție - parcă mai pompoasă, mai luxuriantă ca toate celelalte - a strâns în Sala Unirii de la Palatul Parlamentului toată crema cinematografiei de la noi. Covor roșu, atmosferă relaxată, zâmbete cuceritoare, toalete elegante, decolteuri apetisante, discursuri flamboiante, șampanie și mult glamour. Mult glamour... pentru nimic. Adevărul e că sclipiciul Galei nu are nici un corespondent real în lumea în care se învârt cineaștii noștri: ei o duc prost oricum, sunt în criză încă înainte să se fi prăbușit piețele internaționale de capital și vor avea probleme de finanțare încă mult timp de-acum încolo".

// "Observatorul Cultural" plasează în dezbatere cazul lui Adrian Marino, aducând în discuție ideologia, dualismul și profilul autorului român. "Privit cu respect, în pușcărie i se zicea Seniorul. Se remarca prin impozanță și se detașa de lumpencultura (subcultură - n.r.). Ideile sale, chiar dacă nu conveneau, convingeau.

Avea o demnitate neacreditată ușor în centrele universitare. Scara sa de valori nu urca în același Babel de construit cariere. Nu s-a afișat pe sine, pentru că l-au răstignit alții în locul sihăstriei sale. A fost un neadaptat și un vicios al singurătății, deopotrivă un căutător inabil de discipoli, care să-i desăvârșească opera neterminată.

Adrian Marino a fost și rămâne un declasat din canonul vremii, dar calificat la titlul de bun european. Atâta timp cât mai stârnește polemici înseamnă că a biruit", scrie Marius Ghilezan.