Copii rupți de foame, atrași la școală cu… desene animate

Inspectoratul Școlar Constanța, cu parteneri din Italia și Danemarca, desfășoară un program inedit pentru prevenirea abandonului școlar. Proiectul are o denumire lungă "Valorizarea Inovației în Suportul Educațional - Centre de Educație și Pro-ducție Media pentru Prevenirea Abandonului Școlar", însă prescurtarea sună bine, exact așa cum îl percep copiii cărora li s-a adresat: V.I.S.E.. Doar că, de data asta, "visele" sunt aievea. 

"V.I.S.E." pentru prevenirea abandonului școlar, e un proiect la care și-ar dori să participe mulți copii pentru că e vorba de calculatoare, de camere foto de ultimă generație și, cireașa de pe tort, de animație video (prin desenare, colorare, decupare, li-pire în diverse poziții, fotografiere și montare). De fapt acesta este scopul - animația - prin care se atinge obiectivul - aducerea copiilor cu risc de abandon la școală.

N-au masă,  dar au casă … de filme. 

Proiectul a început de anul trecut din toamnă, și s-a aplicat în șase școli din mediul rural din județ, pe 660 de copii. Au fost formați 24 de profesori care împreună cu voluntarii - elevi și ei, dar de liceu, au început să-i învețe pe cei mici, între 5 și 10 ani, și rezultatele au fost uimitoare. Copiii ocupau școala în fiecare sâmbătă și duminică, zilele dedicate centrului. E adevărat că unii uitau să vină și la ore dar când s-a pus condiția "dacă nu vii la școală nu poți veni la centru" sălile de clasă s-au umplut, ne-a povestit Claudia Portase, inspectorul școlar pe proiecte educaționale: "Aveau activități sâmbăta și duminica și o masă gratuită. Unii și de-aia veneau. Erau copii din Galeșu care acasă n-aveau nici apă nici lumină. Aceia nici nu mâncau, luau masa acasă să o împartă cu frații lor. Acei copii n-au lipsit o zi."

Au luat cu asalt școala

Învățătoare Natalia Palas, din Negru Vodă, ne-a povestit despre copiii ei. Și în Negru Vodă au fost identificați 110 elevi cu risc de abandon. Cu părinți plecați, familii monopa-rentale, copii crescuți de rude, din familii numeroase și părinți fără ocupație. 

"Aici e o zonă defavorizată, sunt foarte mulți oameni fără locuri de muncă", a început Natalia Pană. "Faptul că primeau acea masă pe zi îi motiva, e adevărat, dar nu numai aia. S-au întâmplat minuni în cadrul acestui proiect. Copii care nu veneau la școală și alergam după ei să-i aducem, se trezeau dimineață și plecau repede de acasă, să nu apuce părinții să le dea vreo treabă. Proiectul începea la 9.00, ei veneau la 7.30. Nu au lipsit decât când au fost bolnavi. La sfârșitul anului și-au făcut niște mărturisiri extraordinare, că n-au crezut că-și vor face prieteni pe care să se bazeze. Au învățat să se respecte între ei, și, văzând ce poate ieși din mâinile lor, să capete încredere în ei. Și la învățătură s-a simțit o deschidere a lor, o încredere pe care n-o aveau. Au învățat să se cunoască și să se respecte unii pe alții, au fost atât de impresionați de poveștile celorlalți că aproape nu mai contau ale lor. Și toți au povești dramatice". Învățătoarea nu face pauze să-și tragă sufletul. Este atât de prinsă de proiect și de copii încât ar putea umple câteva pagini de ziar. "Este o fetiță de 8 ani, de exemplu, căreia i-a murit tatăl anul trecut iar mama îi e plecată în străinătate, la muncă. Dar nu reușește să câștige mare lucru. Are un frate în clasa a XII-a care are grijă de ea. Au grijă unul de altul, de fapt. Anul trecut, după pierderea tatălui, fetița începuse să lipsească cu săptămânile. După ce-a început a veni la centru nu a mai lipsit o zi". 

"Au învățat să vadă localitatea cu alți ochi să surprindă fiecare anotimp să fie atenți la ce se întâmplă în jurul lor", ne-a mai povestit învățătoarea. Proiectul s-a terminat pe 31 mai în scripte, dar a continuat până la sfârșitul anului școlar. Și va continua și după ce va începe anul școlar.