Crăciunul, sărbătoarea care vestește speranța

Pe 25 decembrie sărbătorim Crăciunul, unul dintre cele mai importante evenimente religioase ale anului, reprezentând Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos.
Despre modul în care ar trebui trăit acest eveniment, a cărui semnificație spirituală riscă să fie trecută sub tăcere de zumzetul asurzitor al goanei după cumpărături, ne-a vorbit părintele Bogdan Papacostea.
"În Biserică, sărbătoarea Crăciunului, nume care ține etimologic de creație (crăciun - creatio), este un teritoriu al nădejdii. Așteptarea viguroasă a Profeților se împlinește acum prin Nașterea unui copil obișnuit, în aparență. Atât doar că punctul de maximă fragilitate al omenescului, pruncia, devine în credința creștină punctul de maximă prezență al dumnezeirii. Momentul nașterii Pruncului este modest și li se revelează oamenilor modești: îngerii îi cheamă pe niște păstori amărâți lângă iesle. Pe lângă păstori, mai apar în scenă și căutătorii adevărului: Gaspar, Balthasar și Melchior, cei trei înțelepți. Restul lumii doarme, sau petrece, ca în zilele noastre. În icoane, scena Nașterii se petrece într-o peșteră, în mijlocul Pământului. Simbolic, asta înseamnă că Viața apare fix în miezul morții și-al beznei".
Emoția Nașterii tinde să fie înlocuită de cea a venirii lui Moș Crăciun, un substitut comercial al mântuirii prin obiecte. Farmecul său e incontestabil, dar se pare că Santa a devenit personajul principal al sărbătorilor de iarnă.
"Moș Crăciunul contemporan este realmente un agent de influență sovietic convertit la Coca Cola. Îl trădează nasul foarte roșu. Cred că de aproape i se văd și vinișoarele. Imaginea acestui Moș Crăciun bogat în grăsimi saturate este o excelentă imagine a felului în care imaginarul popular a convertit splendida tensiune interioară a așteptării Salvatorului, în sfrijita nerăbdare a meseanului de a devora tradiționalele bucate de Crăciun", e de părere părintele Papacostea.
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej bun pentru introspecție, pentru bilanțuri și analize privind trecutul sau pentru conturarea unor planuri, iar conștientizarea neregulilor interioare are beneficiile sale. "Probabil că mulți dintre cei care se emoționează un pic înaintea acestei Sărbători simt că înăuntrul lor ceva este în neregulă, că este acolo poate mai mult întuneric decât și-ar dori să fie sau că viețile lor nu sunt atât de senine cum s-ar cuveni. Nașterea lui Hristos este, de fapt, un răspuns la exact acest gen de înnegurare interioară. Acolo, în tristețea noastră inexplicabilă, în bezna atât de grea și aparent imposibil de împrăștiat se naște Hristos. Marea tristețe a lumii contemporane este, însă, incapacitatea ei de a vedea această realitate, mai precis legătura din Nașterea Mântuitorului și posibilitatea ieșirii noastre din melancolica beznă a deznădejdii.
Moș Crăciunului cu nas roșu borcănat i-a crescut prea mult burdihanul. Din cauza lui ne scapă vederii ce este mai important în aceste zile minunate: Nașterea lui Hristos!", conchide părintele Bogdan Papacostea.