Creșterea normei didactice a stârnit revoltă: „Este o optimizare contabilă, nu o reformă educațională”

În condițiile în care se știe de peste două decenii că școlile din România funcționează cu un deficit între 10.000 și 17.000 de cadre didactice, copiii din mediul rural fiind cei mai văduviți, în mesajul transmis cu ocazia preluării unui nou mandat de ministru al Educației și Cercetării, Daniel David a anunțat că va propune ca norma didactică să poată fi crescută cu maximum două ore: „Voi propune ca valorile stabilite prin lege să poată să fie crescute cu maximum două ore, printr-o metodologie a ministerului, în funcție de diverse criterii (ex.: cât de fragmentată este norma, mediul de lucru, vechimea, numărul de copii cu CES din clasă etc.), pe care le voi discuta și cu partenerii de dialog social. Degrevările pentru vechime se vor putea face din timpul nedidactic al normei. De asemenea, degrevările pentru funcțiile de conducere vor fi în jur de 30%, diferențiat în funcție de responsabilități, și trebuie să fie, de regulă, incompatibile cu plata cu ora.

Plata cu ora se raportează la timpul de lucru total (40 de ore pe săptămână), astfel încât valoarea unei ore la plata cu ora să nu depășească valoarea unei ore din normă. În învățământul superior, limita de 16 ore echivalente va deveni 18, pentru a ajuta universitățile să se înscrie în bugetul alocat”, potrivit ministrului Educației și Cercetării.

În acest context, federațiile din Educație avertizează că mărirea normei ar putea duce la un val de demisii, accentuând și mai mult criza de personal. Ba chiar ar duce la concedierea a 16.000-18.000 de cadre didactice, spun sindicatele din învățământul preuniversitar.

Replica la această decizie a venit cum era și de așteptat, iar rețelele de socializare abundă de indignarea profesorilor. „De ce trebuie să plătim noi criza asta? Am provocat-o noi? Să plătească din buzunarele proprii sau prin penitență (care, însă, nu ne-ar aduce banii înapoi) cei care ne-au adus pe marginea prăpastiei! Toți cei care s-au perindat pe la putere din 1990 și până azi!", este de părere Liana Sega.

„Este o optimizare contabilă, nu o reformă educațională. O soluție pe hârtie, care arată bine în Excel, dar afectează profund sistemul. Pentru că nu se înțelege realitatea din teren. Mulți decidenți nu au mai intrat într-o clasă din 1997. Ei nu știu ce înseamnă o oră la catedră, nu cunosc dinamica elevilor de azi, nu știu ce înseamnă învățarea și cum se obține, nu văd lipsa spațiilor, a personalului auxiliar, a resurselor. Văd profesorul ca pe un funcționar. Văd educația ca pe o cutie de optimizat, nu ca pe o experiență vie", este de părere prof. Claudia Chiru, o puternică voce a societății civile.

„E de protestat! Ei chiar trăiesc în lumi paralele!!! Am făcut destulă școală și destul în școală pe banii mei, tot așteptând! Am tot fost optimistă și am avut încredere că vin unii care să ne mai și înțeleagă! Sunt dezamăgită, sunt supărată și mă intrigă faptul că după un președinte profesor, care nu ne-a sprijinit, a venit alt președinte profesor care tot cu umilirea profesorilor începe", a spus și Ani Bordan.