Creștin-ortodocșii prăznuiesc Moșii de iarnă. Se împart vase cu mâncare

Sâmbătă, 22 februarie 2025, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Această sâmbăta este cunoscută în popor sub denumirea „Moșii de iarnă” – Pomenirea Morților, fiind praznicul care precede Duminica Înfricoșatei Judecăți, duminica în care biserica a stabilit Lăsata Secului de carne.

Săptămâna viitoare este permis să se mănânce alimente dulci pe bază de lapte, ouă, brânză. Din 2 martie se lasă sec de brânză, iar începând cu 3 martie se intră în Postul Paștelui, care va dura până pe 19 aprilie 2025.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morților, pentru că în duminica următoare, Biserica a rânduit să se facă pomenire de a doua venire a Domnului și de Înfricoșătoarea Judecată.

Pomana oferită de Moșii de Iarnă are o semnificație profundă în credința ortodoxă.

Se spune că sufletele celor plecați dintre noi primesc aceste daruri prin intermediul celor vii, iar gestul este considerat o manifestare a iubirii și recunoștinței față de cei dragi care nu mai sunt printre noi.

Printre cele mai importante alimente care se împart la Moșii de Iarnă se numără:

Coliva – Preparat tradițional, realizat din grâu fiert, amestecat cu miere, zahăr, nucă și esențe aromate, simbolizând învierea și viața veșnică.

Colacii – Pâini rotunde, simbolizând continuitatea vieții și comuniunea dintre cei vii și cei adormiți.

Vasul cu mâncare – De obicei, gospodinele pregătesc sarmale, pilaf, fasole, carne sau pește, pe care le oferă în vase frumoase, cu linguri și furculițe.

Vinul – Considerat un simbol al sângelui lui Hristos, vinul este oferit împreună cu coliva în timpul slujbei de pomenire.

Fructe și dulciuri – Mere, pere, nuci, prăjituri de casă sau ciocolată sunt frecvent incluse în pachetele de pomană.

Lumânări – Se aprind în memoria celor adormiți, simbolizând lumina și călăuzirea sufletelor către Dumnezeu.

Se obișnuiește ca toate aceste daruri să fie oferite în vase noi, farfurii sau cratițe, alături de tacâmuri, astfel încât cei ce primesc pomană să se poată folosi de ele mai departe.