De vorbă cu părintele Marius Moșteanu

"Dacă nu putem ține postul de bucate, e bine să-l ținem pe cel de păcate!"

Marţi, 19 Noiembrie 2013, 19:47
3896
De vineri, 14 noiembrie, creștinii ortodocși au intrat în postul Crăciunului, care se încheie pe 24 decembrie. Despre importanța, dar și frumusețea acestui interval din care s-au scurs deja șapte zile (din cele 40), am stat de vorbă cu deosebitul părinte paroh Marius Moșteanu, de la Biserica "Sf. Nicolae Vechi" din Constanța. 


- Cât de important este postul Crăciunului, în comparație cu celelalte? 


- Este important în măsura în care înțelegem că viața noastră este plină de evenimente. De exemplu, una este pregătirea pentru un botez, alta este pregătirea pentru o cununie, alta pentru o zi onomastică ori o aniversare. Posturile sunt închi-nate unor sărbători și nu sunt ceva în sine, ci doar mijlocul prin care se ajunge cu o mai mare bucurie la sărbătoare. Mi-aduc aminte de un părinte foarte înduhovnicit de la Muntele Athos ce a răspuns când a fost întrebat de cineva dacă postul reprezintă ceva în sine. "Fratele meu, cu ce ai ajuns aici, la mine? Ai venit cu vaporul, da? Ei uite așa se întâmplă și cu postul. Postul este un mijloc de a ajunge la destinație". 
Ca să înțelegem mai bine, postul nu se compară cu cel al Paștelui sau al Sfintei Marii. Sunt doar "vehicule" cu care ajungem la diverse distanțe. 
Postul nu trebuie privit neapărat ca o abstinență. Dacă am da numai definiții negative, să nu mănânci aia sau să nu faci aia, ar însemna din punct de vedere pedagogic un lucru asemănător cu ceea ce interzicem unui copil. Și pe care astfel îl stârnim și mai intens. De fapt, postul ne îndeamnă să fim cumpătați, ne îndeam-nă să fim mai buni, adică ne îndeamnă la acțiune, nu la neacțiune. Ne îndeamnă să fim mai atenți cu noi. 
Eu, ca duhovnic, am diverse întâlniri cu oameni care se declară neputincioși. Și atunci îi întreb cine le-a spus că postul înseamnă numai să NU faci. Așa că trecem la etapa cealaltă, adică îi îndemn să țină un post activ: ajută pe altul să țină post, fii mai darnic cu cineva. Trebuie să vedem lucrurile în mod foarte rea-list. Ceea ce putem noi să facem sunt lucruri reale, de care au nevoie cei din apropierea noastră. Dacă nu putem să ținem postul celălalt, de bucate, e bine să-l ținem pe cel de păcate. 


- Și ce ar presupune acest alt fel de post?


- Să fim mai îngăduitori, să nu mai invidiem atât de mult, pentru că fără să ne dăm seama orice comentariu și orice comparație a noastră cu celălalt are în subsol o invidie. Să începem să ne vedem de ale noastre, să ne schimbăm modul de viață, să-l ajutăm și pe celălalt să trăiască într-un fel. Inclusiv cu o privire blândă pe care i-o aruncăm cuiva, cu o îmbrățișare, îl facem să se simtă persoană importantă. Pentru că în ziua de astăzi foarte multă lume se intersectează și este indiferentă. Trebuie să știm că ade-văratul sens al conviețuirii creștine este acela care ne învață că nu este suficient să nu-l omori pe celălalt, ci trebuie să-l ajuți să trăiască. 


- Se diferențiază cu ceva cei care țin post doar în anumite zile, cum ar fi miercuri și vineri? 


- Postul trebuie văzut diferit, pentru că diferiți suntem și noi, oamenii. În ortodoxie nu se poate vorbi de păcate înainte de a se săvârși ele. Au venit mulți să ceară tot felul de dezlegări. Dar nu se poate da o dezlegare înainte de a se săvârși ceva. Ca și cum biserica ar fi de acord ca cineva să țină post și altcineva nu. Regula este pentru toți să ținem post. Părintele Arsenie zicea: "Tată, facem ce putem, de restul ne spovedim!". Orice lucru pe care îl facem în materie de post sau de pregătire este un lucru bine primit de la Dumnezeu. Măcar să facem ceva, decât să nu facem nimic. Anul acesta mai puțin, anul viitor mai mult, până ce ne intrăm într-un ritm prin care să înțelegem că sărbătoarea ne așteaptă pe toți. De altfel, sărbătoarea Crăciunului va veni și pentru cei care postesc și pentru cei care nu postesc. Satisfacția este diferită. 


- Cum apreciați speranța tinerilor de a li se îndeplini o dorință la finalul postului? 


- Eu aș vrea să văd întotdeauna partea bună a lucrurilor. În primul rând, tinerii au nevoie să-și exerseze voința. Au nevoie să-și învețe ei niște lecții pe care singuri și le predau. Au nevoie de ambiție. Pentru aceasta aș îngădui acest post pe care îl țin unii și alții în vederea împlinirii unei dorințe. Pe de altă parte, a pune patimă introduce o relație comercială între tine și Dumnezeu. Această târguială poate să uzeze relația omului cu Dumnezeu. Pentru că dacă nu obține ceea ce și-a propus, bineînțeles că poate fi perceput acest lucru ca pe o tragedie. Doar dacă ar spune că nu e o tragedie, pentru că și-a dat seama câtă voință are, deci poate mai mult decât credea. Orice eșec poate să fie o lecție deosebită de a învăța că viața este mult mai profundă decât superficialitatea cu care am privit-o. Nu există de fapt eșec, există numai victorii, dar noi trebuie să știm cum ne-a fost ambalată această victorie. 


Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.448 secunde