Directorul Teatrului „Căluţul de mare”, Aurel Palade: „Acest Covid depăşeşte orice scenariu de film”

1579
Pandemia de Covid-19 a schimbat total viaţa teatrului, iar realizarea de spectacole pentru copii aproape în fiecare dimineaţă a devenit, practic, imposibilă în aceste vremuri. De luni bune, cei mici nu mai pot viziona spectacole special concepute pentru ei decât în weekend, și atunci doar în anumite condiții, impuse, desigur, tot de situația de criză sanitară prin care trecem. Cu toate acestea, echipa Teatrului pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare” se străduiește să le ofere micuților reprezentații cât mai reușite, inedite, captivante şi educative. În ce condiții își desfășoară actorii activitatea, ce probleme au, despre toate aceste aspecte am discutat cu directorul instituției, Aurel Palade.



-Domnule director, cum decurge programul de lucru al actorilor de la Teatrul „Căluţul de mare”?


-De când cu pandemia de coronavirus, ne-am obişnuit cu acest procent de 50% al participanților, în sală, şi vom merge tot aşa, până la noi decizii. Oricum, acest Covid depăşeşte orice scenariu de film şi trebuie să ne adaptăm. Cu toate acestea, suntem în situaţia în care lucrăm la două premiere, una pentru tineret şi una pentru cei mici, „Sperietoarea de păsări”. Cea pentru adolescenţi se numeşte „Suburbia” şi este inspirată după cartea cu acelaşi nume a lui Eric Bogosian, un actor extrem de cunoscut la Hollywood. Ne-am gândit să-l facem, pentru că, efectiv se leagă de specificul instituţiei noastre, pentru că este o piesă despre tineri, cu tineri, despre lumea lor plină de întrebări, de dorinţe, de incertitudini, o lume debusolată, într-o lume în care ratarea devine un numitor comun în suburbia aceasta despre care se vorbește în text. Toți cei de la periferia societății sunt niște oameni cu handicap și asta urmărește piesa, să vadă ce se întâmplă cu tinerii de ziua de azi.

-Spuneați că este vorba despre o piesă cu tineri, despre tineri. Ați reușit să mai angajați, anul acesta, proaspeți abolvenți ai Facultății de Arte?

-Este adevărat, echipa noastră nu mai era atât de tânără, dar anul acesta am mai adus șase actori, dintre care trei foști studenți, ce au fost deja angajați. Ceilalți trei sunt doar colaboratori. Încercăm să formăm cu toții o echipă și am început repetițiile la cele două piese amintite. În teatru este mereu nevoie de fețe noi. Te obișnuiești cu aceiași oameni și este nevoie de un suflu nou, de o imagine nouă și atunci creăm o dinamică și în felul acesta îi și punem într-o situație de competiție pe toți ceilalți și ne ținem activi.

-Când vor avea loc aceste premiere?

-În principiul, în decembrie. Mărturisesc că am fi avut nevoie de mai mult timp, dar vom încerca să ne facem treaba până atunci, asta în măsura în care scenariul acesta cu Covidul ne va permite.

-Echipa teatrului este imunizată?

-Actorii sunt vaccinați în procent de 80%. Suntem o instituție mică, cu doar 38 de angajați și trebuie să înțelegem care sunt regulile.

-Mai vin copiii la teatru în această perioadă?

-Din fericire, noi avem un public constant, care vine să vadă, chiar și de mai multe ori, aceeași piesă. La noi, teatrul este un mecanism viu și de fiecare dată, aceeași piesă este un pic diferită și asta ține și de actori, dar și de feedback-ul pe care îl creează publicul și face ca spectacolul să fie elastic. Totuşi, dorința noastră este să câștigăm și tinerii, să vină şi ei cât mai des la teatru. De exemplu, anul acesta, am pus în scenă o piesă pentru ei, intitulată „Amalia respiră”, cu studenţii masteranzi şi le vom pregăti pe viitor şi alte surprize.

-Aveţi solicitări pentru a creşte numărul de reprezentaţii?

-Da, și de multe ori a trebuit să jucăm același spectacol de două ori într-o zi, sâmbăta și duminica.

-Când vă veți putea muta într-un alt spațiu? Când va putea fi construit un nou teatru?

-În prezent, se lucrează la studiul de fezabilitate al spațiului de lângă Delfinariul Constanța, dar nu ne putem bucura de ceva care nu știm cum va fi, pentru că toată situația aceasta economică, socială, sanitară creează un domino care nu știm unde va duce.

-Cu ce probleme vă confruntaţi la acest moment?

-Ne pare rău că nu putem juca la capacitate maximă, că nu știm dacă vom mai putea juca chiar și așa, incertitudinea asta nu ține de noi, ci de ceva care ne depășește. 

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3665 secunde