Editorial / Puciul "generalilor" din învățământ

La Ministerul Educației, înaintea ultimei serii de examinări din cadrul concursului pentru ocuparea postului de inspector general, doar 16 din cele 42 de inspectorate școlare județene se puteau mândri cu "generali". 

Cu câteva excepții, ca-ntr-o rușinoasă coaliție, candidații s-au prezentat în examen și s-au retras, invocând motive de sănătate. Nedemnă pentru statutul unui dascăl, o asemenea atitudine nu face decât să scârbească membrii acestei bresle care de la o zi la alta mai sperau într-o schimbare.

Cei mulți, și - să mă scuze! - prea naivi au sperat că o dată cu reintroducerea concursului pentru ocuparea postului de inspector general, după șapte ani de intensă politizare, vor scăpa de această cangrenă. Numirile politice, pe criterii de carnete roșii, portocalii, albastre, verzi și ce-or mai fi fost au stârnit adevărate lupte "intestine", mulți profesori înrolându-se în politică numai în speranța că vor escalada ierarhia. Animozitățile politice se manifestă de la nivel "micro", între primari și directorii de unități de învățământ, și până la nivel "macro" în chiar interiorul inspectoratelor școlare județene.

Nu mai departe "cacealmaua" de la Con-stanța, care a stârnit atât de multe controverse, că s-a ajuns să se vorbească despre un exemplu… național. Mulți nu s-au sfiit să afirme că o dată produsă excepția se transformă într-o regulă. 

Zilele trecute, a fost anunțat și concursul pentru ocuparea funcției de inspector școlar general adjunct, în condițiile în care inspectorii generali ar urma să mai funcționeze cu "delegație". Rămâne de văzut, pentru că ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, care a recunoscut că se vede depășit de situație, anunța că ar vrea să organizeze un nou concurs pentru inspectori generali chiar săptămâna aceasta. Ca să ce? Să asistăm la o nouă rundă de lașități? Oare nu mai are nicio șansă învățământul românesc să cunoască o perspectivă curată, nepervertită? Cum ar spune bătrânii, Spiru Haret și Domnul Trandafir se răscolesc în mormânt și atâția alții ca ei care au fost conștienți că viitorul unei țări depinde de educație.

În final, nu pot să-mi reprim încă o întrebare: ce să mai cerem de la generațiile de bacalaureați când mai puțin de jumătate din inspectorii generali au reușit să promoveze un concurs???