Festivalul Mamaia 2012, "ce mirare că e!"

1000
O goliciune, e adevărat, destul de pudică, ni se dezvăluie după ce pășim în sala descoperită a teatrului. Scaunele sunt ocupate de public spre trei sferturi. În rest, sunt prăfuite. Dar e, totuși, abia a doua seară de festival. O fată pe tocuri foarte înalte și cu pantaloni foarte scurți se produce pe scenă. E "Miss Prahova", alias Alexandra Larisa Zaharia. Cântă o piesă din secțiunea "creație". Are 17 ani, o voce puternică, emoții, și sunt momente în care vocea i se gâtuie. 


E de-nțeles, toți au emoții când urcă pe scenă. Chiar și artiștii consacrați. (Ea nu e consacrată, dar vrea să se lanseze în Spania și Portugalia, apoi să se întoarcă în țară, lansată.) 


Inclusiv Horia Moculescu, înainte de a intra pe scenă se plimba nervos în back-stage, exersându-și vocea. Și el e "veșnicul debutant" al festivalului, după cum l-a condus Daniel Iordăchioaie, din poziția de prezentator fără emoții. O altă piesă marca Horia Moculescu, "Tăcerile de fier", a reușit să trezească publicul din amorțire. Îl resuscitase puțin, înainte, Aurelian Temișan. 


Secțiunea "creație" s-a încheiat cu o piesă care a ieșit la timp (și din fericire!) din concurs. Din nefericire, nu și din festival: "Hai la Mamaia!" 


E trist din perspectiva unuia care a urmărit (e drept, de la tv) Festivalul Mamaia în perioada lui de glorie. Strălucea. Și nu doar pentru că peisajul de-atunci era sărac în evenimente culturale. La tv sau aievea. Pur și simplu strălucea prin muzică, interpretare, haine și decoruri fastuoase. Publicul îl iubea și-l trata cu respect, întrecându-se în ținute care mai de care mai elegante, mai elaborate, mai vaporoase... Acum ținuta e foarte relaxată... Dar nu numai ținuta. Și atmosfera e excesiv de relaxată. Spre adormire. 


Pentru cei mai mulți artiști români, interpreți de muzică ușoară, Festivalul Mamaia a fost o adevărată încercare, o rampă de lansare. Din anii ‘60 și până-n anii ‘90, pe scena de la Mamaia s-au lansat nume și șlagăre. Un record e al Margaretei Pâslaru căreia în doar opt ediții, între ‘63 și ‘76 i s-au încredințat 38 de melodii.


Dar toată acea strălucire a pierit. Acum pare o palidă încercare. Ai impresia unei strădanii intense de a readuce la viață un muribund. Și modul în care a fost produsă această a 42-a ediție, a fost forțat ("cu forcepsul", spunea cineva). Organizatorii s-au căznit să urnească festivalul doar de dragul de a nu-l întrerupe. Fondurile, găsite mult prea târziu, preselecțiile organizate în grabă și fără pompa de odinioară - când se pleca în caravană prin toată țara pentru a fi găsite voci, prilej de alte emisiuni de succes - au creat un festival fără vlagă.


În cea de-a doua seară, Paula Seling a reușit să antreneze puțin publicul. Cu prezența ei drăgălașă și vocea extrem de flexibilă, clară și frumoasă, a captat atenția și cooperarea spectatorilor care au cântat o dată cu ea: "Ce bine că ești, ce mirare că sunt!" (O constatare pertinentă de altfel, la adresa festivalului, desigur, deși poate, ar fi mers mai degrabă invers: "ce bine că sunt, ce mirare că ești"!)


Anul acesta, "Marele premiu" al Festivalului de Muzică Ușoară Mamaia este în valoare de 5000 de euro. Premiile I, II și III, pentru fiecare secțiune, sunt de 1500, 1000 respectiv 500 de euro. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3315 secunde