Festivalul Muzicii și Dansului, între bucuria perpetuării unui fenomen cultural și blestemul pandemiei

186
Festivalul Muzicii și Dansului, între bucuria perpetuării unui fenomen cultural și blestemul pandemiei - fondfestivaldanovski-1638293328.jpg
Povestea celei de-a 47-a ediții a Festivalului Internațional al Muzicii și Dansului, organizat de Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța în condițiile vitrege ale pandemiei, scrie ultimele file, miercuri, pe scenă, fiind celebrată Ziua României.

Joi va avea loc un concert simfonic sub conducerea muzicală a invitatului din Elveția Michel Dumonthay, iar duminică, 5 noiembrie, grandiosul final va aparține operei „Aida”, una dintre cele mai importante lucrări ale lui Giuseppe Verdi. La cele opt evenimente culturale derulate până acum, din cele 11 programate în agenda celei de-a 47 ediții, și-au adus concursul artiști importanți atât din țară, cât și din străinătate, care au reușit să treacă peste toate restricțiile și să ajungă pe scena constănțeană.

„Cel mai longeviv din galeria de festivaluri muzicale și măiestre românești”

O ediție 47 marcată de rigorile unui blestem numit Covid-19, care anul trecut, când fuseseră programate 15 evenimente, nu a permis ca cea de-a 46-a ediție să fie dusă până la capăt, fiind prezentate doar primele două spectacole.

La vremea respectivă, Daniela Vlădescu, directorul teatrului, recunoștea că greutățile anterioare par atât de mici în comparație cu rigorile pandemiei. „Festivalul Internațional al Muzicii și Dansului este despre Teatrul Național de Operă și Balet «Oleg Danovski» din Constanța. A trebuit să vină anul 2020 ca să ne dăm seama că până acum nu ne-a fost atât de rău și că greul abia acum începe. Trebuie să ne dovedim puterea, înțelepciunea, talentul și profesionalismul, trebuie să ne dovedim utilitatea și să ne arătăm respectul pentru public, pentru meseria noastră, pentru artă și pentru civilizație, dar și să îi ocrotim pe toți cei din jurul nostru. Acum vorbim despre muzică, despre dans, despre instrumente și voci, despre grație și forță, sensibilitate și talent. Pentru că toate acestea la un loc înseamnă acest festival, cel mai longeviv din galeria de festivaluri muzicale și măiestre românești. Vă așteptăm. Încercăm să vă aducem normalitatea și să vă conducem în lumea minunată a spectacolelor muzical-coregrafice. Noi toți, cei ce formăm o echipă greu de învins sau, vorba filmului, «greu de ucis»”, spunea Daniela Vlădescu.

De data aceasta, însă, fenomenul unic în țară prin longevitate și complexitate, care lua naștere în anul 1975, sub bagheta dirijorului Constantin Daminescu, și-a putut derula toate evenimentele programate.

Iată ce declara celebrul dirijor la prima ediție: „Anul de debut al acestui eveniment, 1975, an semnificativ al începutului, a marcat angrenarea teatrului pe un drum nou, un drum al pregătirii intense de spectacole de mare amploare, partituri dificile din muzica lirică universală. Realizarea unui spectacol de operă sau operetă constituie o problemă dificilă pentru a cărei rezolvare se cer, înainte de orice, multă îndrăzneală, optimism, şi un mare efort, muncă ce a călit colectivul teatrului, oferind astfel o garanţie pentru reuşitele din viitor", după cum consemnează regretatul profesor Adrian Doxan în lucrarea sa de doctorat devenită carte „Teatrul Liric (Opera Constanța)”.

Prima ediție a Festivalului a cuprins titluri de operă dintre cele mai gustate de public: „Trubadurul”, „Traviata” şi „Rigoletto” de G. Verdi, „Bărbierul din Sevilla” de G. Rossini, „Boema” şi „Madama Butterfly” de G. Puccini, „Carmen” şi „Pescuitorii de perle” de G. Bizet, baletele „Coppelia” de L. Delibes şi „Giselle” de A. Adam, două Recitaluri extraordinare ale violonistului Ştefan Ruha şi baritonului Dan Iordăchescu.

„E bine, totuși, că reușim să ducem această ediție la capăt”

Marți, Mircea Tegzeșiu, consultant artistic al Teatrului „Oleg Danovski”, ne mărturisea satisfacția întregului colectiv de a fi reușit să nu întrerupă o tradiție: „În principiu a fost o ediție de succes, cu problemele de rigoare, impuse de această pandemie, și anume sală ocupată 30%. Altceva este când joci pentru o sală plină sau pe trei sferturi și altceva când ai 30% sala ocupată. Spectacolele s-au redus și ele puțin, ca timp, fără pauză. Dar, trecând de aceste impuneri, se poate spune că a fost un festival bun, cu invitați de marcă. Toate s-au bucurat de un public dornic de evenimente culturale de înaltă ținută și, din păcate, am fost nevoiți să refuzăm spectatori, lucrul cel mai trist. La o capacitate de 30%, chiar nu am avut ce să facem. E bine, totuși, că reușim să ducem această ediție la capăt, spre deosebire de anul trecut, când am programat 15 spectacole, și am fost nevoiți să anulăm 13, încercând să ținem legătura cu publicul meloman prin intermediul mediului virtual. Nu putem să spunem că a fost un festival la fel cu cel de-acum câțiva ani, când sălile erau pline și aveam invitați de peste tot. Anul acesta și cu străinătatea a fost destul de greu, dar ceea ce ne-am propus pentru ediția cu numărul 47 s-a realizat bine. Iar publicul ne-a demonstrat că a apreciat strădania noastră”.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3229 secunde