Înjurături și bătăi: povești horror din învățământul constănțean. "Ești un demon, te văd cu coarne!"

Joi, 07 Septembrie 2017
7680
Învățământul este un capitol aparte în peisajul societății constănțene. Educația este cea care dă linia generală a comunității, este unitatea de măsură, asta cel puțin la nivel teoretic. Practic… 


Per ansamblu, școala constănțeană este destul de bine cotată la nivel național, la acest ranking contribuind în bună măsură performanțele de excepție ale elevilor de la "Mircea", "Ovidius" ori "Eminescu". Dincolo de olimpici, premianți și laureați, învățământul constănțean are și o "parte întunecată". Una chiar urâtă și care a determinat oameni să iasă din sistem. 


În episodul de astăzi, nu am să mă refer - poate cum ați crede - la hărțuiri, șpăgi, pile sau certuri pe salarii de merit. Nu, rândurile următoare sunt dedicate unui alt fenomen: elevii problemă care aparțin sistemului și în cazul cărora nimeni nu a găsit, încă, soluția optimă. 


"Cuget Liber" a publicat, recent, povestea profesorilor care încearcă în van să-și facă meseria la catedra din Agigea. Ce se întâmplă acolo, știți cu toții. Pățaniile pe care le vom relata acum s-au petrecut cu ceva ani în urmă, dar îmi este greu să cred că astfel de episoade nu se mai întâlnesc și în zilele noastre. 


XXX 


Un fost cadru didactic, căruia, din motive lesne de înțeles, am decis să îi păstrăm anonimatul, ne-a relatat câteva aspecte horror, trăite în școlile constănțene, care au și determinat-o, de altfel, să iasă din sistem. 


"Eram tânără, aveam mult entuziasm când am pășit pe porțile Grădiniței nr. 10. Din păcate, ceea ce am găsit acolo întrecea orice închipuire. Era o atmosferă hitleristă, iar practicile, deloc potrivite unor educatori care lucrează cu copii de 5-6 ani. Dacă unul greșea, dacă făcea o prostie, era pus în mijlocul clasei, ceilalți făceau cerc în jurul lui și fiecare avea dreptul de a-i da o palmă sau un pumn! Când am sesizat conducerea, mi s-a spus tranșant: «Tu să îți vezi de treabă, dacă nu îți convine, pleacă!». Eram uluită. La clasă, aveam un copil-problemă care, în mod normal, ar fi trebuit consiliat psihologic. Îl țin minte și acum, îl chema Robert și avea 5 ani. Îmi spunea, printre alte înjurături pe care îmi este și rușine să le reproduc: «Ești un demon, te văd cu coarne!». Ajunsesem să aduc agheasmă la clasă, să îl pot domoli. Cât privește limbajul folosit, nedemn de a-l reda cititorilor dumneavoastră, cred că auzea astfel de expresii în familie. Am plecat de multe ori cu capul spart, violențele de limbaj fiind însoțite și de violențe comportamentale", ne povestește, cu tristețe, fosta educatoare. 


Și a plecat din grădiniță, mutându-se la Școala nr. 20, din cartierul Palas. Și a dat din lac în puț! 


"Am predat la o clasă a V-a în care 80% dintre elevi erau dintr-o anumită etnie, majoritară din cartier. Nu aveai cum să îți faci meseria. Picătura care a umplut paharul cu amărăciune a fost ziua în care m-am întors acasă îmbrăcată în iaurt. La propriu! Asta după ce au aruncat cu toții în mine cu iaurtul primit din partea școlii. Ziceai că am giulgiu… Am renunțat la învățământ, îndreptându-mă spre o carieră în alt domeniu", a mai spus interlocutoarea noastră. 


XXX 


Da, o istorie tristă. Iar dacă ar rămâne doar o istorie, ar fi - cred - răul cel mai mic. Dacă sunt profesori care, în ziua de astăzi, mai trec prin astfel de coșmaruri, ar fi bine să le aducă la cunoștință opiniei publice. Tăcând, acceptând situația, nu se rezolvă problemele. 


Interlocutoarea noastră a ales să părăsească sistemul. Personal, am făcut la fel, cu aproape 20 de ani în urmă. O soluție individuală, pentru propria familie. Ce facem însă cu problemele educației? 





Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.3236 secunde