La mulți ani, Mihai Sorin Vasilescu!

Astăzi își serbează ziua de naștere Mihai Sorin Vasilescu, apreciat actor al Teatrului de Stat Constanța, cunoscut pentru deosebitele sale interpretări, aplaudate de-a lungul celor 30 de ani de carieră. În această stagiune, poate fi urmărit în spectacolele "Să ne răzbunăm, iubito!" și "Scaiul".
A primit tainele scenei de la maestrul Dem Rădulescu, pe care l-a avut drept călăuză în ale teatrului în timpul facultății, dar i-a avut ca profesori și pe Beate Fredanov, Ion Caramitru, Nicolae Pomoje și Sanda Manu.
După stagiatura de la Botoșani, unde a cunoscut regizori mari, precum Constantin Dinischiotu, Iulian Vișa sau Mircea Marin, a fost transferat la Constanța, în 1983, la Teatrul Fantasio, fiind distribuit în spectacole de comedie și revistă muzicală cum ar fi "Parlamentul melodiilor", "Love story în lift", "Se caută un mincinos", "Grevă…la Fantasio". Pentru evoluțiile sale, a fost numit de criticul Valentin Silvestru "un Jean Gabin al revistei românești". Unul dintre cele mai importante momente din cariera sa a fost rolul din spectacolul "Falstaff – story", în regia lui Alexandru Darian, pe muzica lui Nicu Alifantis.
Succesul său a fost înregistrat și de Jean Badea, semnatarul monografiei "Fantasio 40", de unde aflăm următoarele: "Privindu-i chipul răvășit de durere din scena finală, când fostul prieten și tovarăș de nebunii, devenit peste noapte regele Angliei, îl repudiază cu dispreț, descoperi în Falstaff – dincolo de bețivanul poltron și lăudăros – un om a cărui generozitate și complexitate sufletească nu merita asemenea trădare. Iar la această înțelegere a celebrului personaj actorul Mihai Sorin Vasilescu și-a dat măsura unui talent indiscutabil". (p.95)
A preluat conducerea Teatrului Fantasio în 1991, fiind inițiatorul primului Festival Național al Teatrelor de Revistă, care s-a desfășurat în nouă ediții. De asemenea, printr-o colaborare cu Geo Saizescu, a pus bazele secției de musical a Universității "Hyperion" Constanța.
Așa cum ne-a mărturisit în cadrul unui interviu, în jocul său, textul și intuiția au aporturi egale: "Cred că ambele elemente participă la realizarea unui rol. De la text, și apoi din intuițiile regizorale, după care vine aportul tău, punându-te în pielea personajului. În timpul repetițiilor sunt anumite momente de intuiție, când știi exact ce-ar vrea personajul și ce-ar vrea regizorul. Există momente când dai ceva ce se lipește perfect de intenția regizorului".