În vara aceasta, turiștii și localnicii au avut prilejul să admire, la Muzeul de Artă din Constanța, pe lângă expozițiile permanente, 100 de noi lucrări reprezentând stiluri diferite, aparținând artiștilor români, produse reunite în cea de-a treia ediție a Bienalei Naționale de Pictură, Constanța – 2025, eveniment realizat cu sprijinul Consiliului Județean Constanța.
Zilele trecute au fost decernate premiile artiștilor care au fost selectați de juriu.
Căștigatori:
Premiul
II – Valentina Druțu „Tsuka”
Premiul
III – Cosmin Grosu „Femtosecunde inv. 0065MS”
Premiul I – Cosmin Paulescu „Taurul galben”Mențiune
– Dragoș Burlacu „Out of Love, Against The Rules”
Premiul
Consiliului Județean Constanța – Bianca Paraschiv „Atlas”
Premiul Juriului – Ion Anghel „Fereastră”
Nominalizați:
Ion
Achițenie „Ogive la Biertan”
Loretta
Băluță Lorincz „Cu capu’nainte”
Andreea
Cioară „Made in Turkey”
Cristina
Dobre „Acasă”
Florin
Mocanu „Visible colours, hidden shapes”
Carmen
Poenaru „Reborn horizon”
Eusebio
Spînu „Colțul pământului”
Adrian
Stoleriu „Jocuri de putere II”
Beti
Vervega „IN-EXTENSO”
Christian
Zidros „Rinocerul roșu”
Maria
Bilașevschi - Critic și istoric de artă
Președintele
Juriului - Bienala de Pictură Constanța 2025
„Premiul I a fost decernat pentru lucrarea „Taurul
galben” a artistului Cosmin Paulescu, o demonstrație elocventă a modului în
care pictura poate funcționa nu doar ca instrument expresiv, ci și ca mediu al
transcendenței. Lucrarea reușește să exploateze reactivitatea imediată,
transformând materialitatea și trimiterea la resemantizarea istoriei într-un
discurs contemporan. Construind un paradox semiotic, unde ludicul, ce pare
aparent arbitrar, funcționează ca un mecanism de ordonare a hazardului.
Al doilea premiu a fost acordat lucrării „Tsuka” a
artistei Valentina Druțu, o compoziție cu substrat care depășește
superficialitatea vizualului pentru a investiga, cu rigoare, anxietățile induse
cultural în raport cu necesitatea ancorării în adevăr. Prin intermediul
fabulosului invită la conștientizarea efemerității, invitând spectatorul să
reflecteze asupra condiţiei umane în dimensiunea propriei sale ființe.
Premiul al treilea, decernat lui Cosmin Grosu pentru
„Femtosecunde”, prezintă o alegorie în care tensiunile eruptive par să se
desprindă din materie, în parte, transpuneri ale unei paleontologii imaginare
în care configuraţia exprimă rostogolirea ritmică a conștiinței.
„Out of Love, Against the Rules” a lui Dragoș Burlacu
(mențiune) împinge experiența privirii înspre cea a percepției, trecerea peste
un răspuns evident, chiar dacă sumar, spre decodarea a ceea ce privim, oferind
diferite unghiuri din care, un moment suspendat în timp, își prezintă
multiplele fațete.
Ion Anghel (Premiul Juriului) nu divide și nici nu
ierarhizează conținutul vizual, fluxul creației se decantează în semnificanți
cu propria personalitate, dirijați spre scenă de artistul-coregraf. Reducerea
semnului la arhetip și, mai ales, valorificarea ironică a trecutului, adesea
prin intermediul picturii, epurează din interior de încărcătura asociată
facilului.
Bianca Paraschiv (Premiul Consiliului Județean) face
parte din tânăra generație de artiști, ilustrând o fațetă a paradisului
artificial prin strategii vizuale ce oscilează între seducție și deconstrucție.
Amintind de conceptul foucaultian de heterotopie, artista demonstrează cum
spațiul pictural devine un teritoriu de rezistență semiotică împotriva
narativelor tehno-utopice.
Această ediție de amploare a Bienalei Naționale de
Pictură Constanța, integrată coerent în peisajul cultural european, constituie
o realizare remarcabilă, oferind o bază solidă pentru o înțelegere mai
comprehensivă și subtilă a rolului picturii în arhitectura culturii din România.
Prin această inițiativă, pictura este proiectată într-un cadru de excelență,
transformându-se într-un simbol al rezilienței intelectuale și al demnității
culturale în fața timpurilor.
Felicitări organizatorilor pentru această contribuție
semnificativă la cartografia artistică contemporană, pentru viziunea
curatorială lucidă și pentru efortul meticulos de a aduce în prim-plan
valențele universale ale picturii. Expoziția nu doar consacră un moment
emblematic în istoria artistică a Constanței, ci și solidifică poziția orașului
ca punct nodal al schimburilor culturale. Succesul acestui proiect dovedește că
artele vizuale sunt și rămân un limbaj esențial al coeziunii sociale și al
reflecției critice.”