Maestrul Radu Beligan a părăsit "scena vieții"

Ieri, o veste tristă a zguduit lumea artistică a României. La vârsta de 97 de ani, Radu Beligan s-a stins din viață pe un pat de spital. După o impresionantă activitate artistică în teatru, film, televiziune și radio.

Marele actor s-a născut pe 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni (Filipești), Bacău. A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938, folosind bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator, dar și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra. În anii comu-nismului, a făcut parte din Comitetul Central al Partidului Comunist Român și a fost deputat al Marii Adunări Naționale.

În 2004, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor, ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru. Debutul pe scenă a fost în spectacolul "Crimă și pedeapsă", după Dostoievski. În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul "Regina Maria" (1937-1938), la "Uranus" (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina "C.A. Rosetti", la Teatrul "Tudor Mușatescu", la Majestic, la Savoy, la Teatrul "Comedia", la Municipal. La sfârșitul anilor ’40, a existat chiar și Compania "Radu Beligan". La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.

De-a lungul carierei sale a jucat peste 80 de roluri în teatru și 30 în filme.

A fost căsătorit cu actrița Nineta Gusti, alături de care a trăit 15 ani, apoi cu Dana Crivăț, cu care are o fiică, Ana Maria, iar apoi cu scriitoarea Marica Beligan, împreună cu care a făcut alți trei copii, Lamia, Raluca și Alexandru. Ultimii ani din viață i-a petrecut alături de scriitoarea Mona Radu, autoarea piesei de mare succes "Lecția de violoncel", care l-a avut ca protagonist pe maestrul Radu Beligan.

"Eu am trăit pentru meseria mea și asta mi-a afectat de multe ori viața personală. Copiii mei ar putea să îmi reproșeze că, de multe ori, n-am fost alături de ei pentru că eram prea mult absorbit de munca aceasta. Am pus întotdeauna teatrul pe primul plan. Nu am fost cel mai bun soț și nici cel mai bun tată din lume. Totuși, cred că moștenirea spirituală pe care le-o las lor, și publicului, mă spală de aceste păcate", spune Radu Beligan, într-un interviu, referindu-se la viața pe care a închinat-o artei.

Personalitatea și activitatea actorului Radu Beligan nu pot fi cuprinse în câteva rânduri, iar moștenirea pe care el ne-o lasă este una neprețuită. Universitatea "Ovidius" își exprimă, și pe această cale, toată gratitudinea pentru onoarea pe care i-a oferit-o, aceea de a fi fost membru al comunității academice, începând cu luna februarie 2014, când i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa, la propunerea Facultății de Arte. 

În discursul excepțional susținut în Sala Senatului, Radu Beligan ne-a urat, tuturor, să trăim o viață frumoasă și lungă ca a sa: "În semn de recunoștință față de onoarea pe care universitatea mi-o face, dați-mi voie să vă împăr-tășesc un mic secret: a îmbătrâni este contrariul a ceea ce se crede în mod curent. În tinerețe, pe vremea când nu ți-ai definit încă opțiunile, ești împovărat de greutatea tradiției și a adevărurilor cu care ai fost îndoctrinat. Tânăr fiind, crezi în ideile răspândite, în cele care aleargă pe toate drumurile, ești gata să aderi la tot și la toate, cari în spinarea ta greutatea familiei, a tradiției, a grupului din care faci parte, a societății. În ceea ce mă privește, am trăit înaintarea în vârstă ca pe o detașare de la toate aceste poveri. A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai ușor, mai liber, într-un anumit sens ești mai bătrân atunci când ești tânăr și mai tânăr atunci când ești bătrân, viața se scurge ca o permanentă și progresivă delestare de prejudecăți și constrângeri".