Martie e Basarabia!

N-aș fi scris acest articol dacă nu mi-ar fi păsat. În ritmul rapid cu care ne macerăm viețile, încă o temă ratată n-ar mai fi contat. Însă, cetind deunăzi cu multă iubire unele din prea puținele articole cu miez de peste Prut, am găsit o frază-cheie care m-a atins: Dacă tatăl meu ar mai fi trăit, am fi mers împreună - la 27 martie, în stradă, pentru România (Dumitru Crudu, www.deschide.md). Și, da, mi-am spus, nu mai am dreptul să tac.

E plină luna martie de sărbători luminoase pentru mine și pentru familia mea. E luna în care s-au născut mama, fratele mai mare, fiul mai mare, în care s-a născut a doua oară (după o chinuitoare operație) fiul mai mic, în care celebrăm primăvara, Ziua Femeii, câteodată Floriile și Paștele etc. Este o lună senină și veselă, cu sărbători și har într-însa.

Așa va fi fost oare și acum 88 de ani? Când, în plin război, în plină agresiune post-țaristă și pre-sovietică, lumea românească de peste Prut (și de dincoace) abia de mai respira, sub amenințarea dispariției definitive și morții?

La începutul anului 1918, România trăia unul din cele mai dramatice momente ale existenței sale. Guvernul era refugiat la Iași, tezaurul fusese strămutat la "prieteni", războiul aducea vești catastrofice, eram la un pas de destrămare, de dispariție, de moarte.

În ceasul cel mai dramatic al ființei noastre, o mână de români autentici, buneii românilor prăpădiți sau numai rătăciți de astăzi, de peste Prut, au chemat în ajutor militar Guvernul României, spre a consolida independența Basarabiei față de Imperiul Țarist, decizie adoptată (vremelnic, ca drum spre Unire) la 24 Ianuarie. Iar altă mână de români autentici, buneii românilor prăpădiți sau numai rătăciți de astăzi, de dincoace de Prut, au trimis la Chișinău diviziile lui Ernest Broșteanu.

La 27 Martie, Sfatul Țării, într-un moment care chiar avea să aducă din nou primăvara în casa mare a românilor, a votat Unirea Basarabiei cu România. În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, în pragul destrămării și morții!

Mai avem, noi, românii, bărbați de stat autentici? Câți dintre liderii noștri de mucava au astăzi tăria similară de a gândi la Țară în numele trecutului și viitorului ei?

Mi-aș fi dorit să văd, la Chișinău, la 27 martie, președintele României - în vizită oficială, în vizită de lucru ori numai pe străzile românești din centrul orașului. Mi-aș fi dorit să văd la Chișinău, la 27 Martie, premierul României, staff-ul Ministerului de Externe, președintele Academiei Române, liderii de partide din România, personalități ale vieții publice românești de astăzi.

Mi-aș fi dorit ca Statul Român să lanseze, la 27 martie 2016, o platformă preliminară pentru Proiectul 100 de ani de la Marea Unire.

Mai avem noi, românii, astăzi, români autentici? Ce a putut să ne sperie, ce a putut să îi rătăcească pe românii de azi? Cumva șuieratul gloanțelor și șrapnelelor, de acum aproape 100 de ani? Grozăviile de război, mamele murind, tații sfârtecați, fiii decapitați, țara în sânge și foc?

Nu, prieteni, frici minore și de mucava îi încearcă pe bunii noștri români de azi. Frici și fugi, neputințe, văicăreli de babă, mascate în ifose și tonuri tăioase (printre care aberația lașă, cauționată de anchilozați, că cine ar vorbi de reunificare ar sluji propagandei rusești)…

Martie e Basarabia, înainte de orice. Martie este numele buneilor noștri care au făcut, la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, apoi la București, Unirea din 1918. Martie este semnul recunoștinței mele în lacrimi pentru curajul acestora și al disprețului meu pentru curajul pierdut al nepoților lor, care se joacă (prost și neconvingător) de-a politica pe malurile Dâmboviței.

Martie este Țara mea vie, reală, tragică, mai frumoasă și mai nobilă decât toți politrucii care o populează astăzi.

Pentru toți românii care iubesc această Țară, pentru toți românii care mai știu a-și prețui rădăcinile, Martie este numele Unirii, este Sfatul Țării, este Basarabia.

Să nu vă fie frică de curaj! Mai ales că buneilor voștri nu le-a fost! Pe Volga, la Stalingrad, în Odessa, în stepele din Kazahstan, în pustele asiatice, mereu sub puști și gloanțe, mereu cu gândul la frații cei buni de acasă, eroii noștri au făcut România frumoasă în care trăim; eroii noștri, anonimi sau canonizați, au făcut Marea Unire din 1918, care a început în martie!

Când vorbesc despre Marea Unire în discursurile lor politice ipocrite, se gândesc liderii noștri de astăzi cu adevărat la părinții lor, la bunici ori măcar la copiii acestora, la obligația morală elementară de a le oferi lor o Țară pe măsura trecutului nobil al unora dintre noi?

Vreau o lună Martie adevărată pentru România.

Vreau să văd liderii noștri la Chișinău, la fiecare 27 Martie, așa cum pe unii dintre ei îi văd la Iași la 24 Ianuarie, iar pe alții îi văd la Alba Iulia, la 1 Decembrie.

Vreau un proiect de țară pentru România, care să îi includă și pe românii din Basarabia și nordul Bucovinei și sudul Basarabiei.

Vreau ca Statul Român, împreună cu societatea civilă, să introducă în dezbaterea publică, urgent, PROIECTUL 100 DE ANI DE LA MAREA UNIRE, ca parte a unui prim Proiect de Țară.

De peste 25 de ani așteptăm unul. Nu mai vreau să aștept în tăcere ca lașitatea și indiferența unora dintre liderii noștri de mucava, de la vârf, să construiască o țară stearpă și lașă pentru copiii mei.

Vreau, cât mai curând, Proiectul 100 de ani de la Marea Unire și un Proiect de Țară valoros, în care să încapă bunicii noștri, părinții și copiii noștri. În care să coexiste cimitirul mamei mele, crucile pentru eroi, revigorarea satului românesc, o școală cu dascăli generoși, oameni de stat onești, copii senini, respect pentru defavorizați, promovare profesională meritocratică, valorizarea înțelepciunii bătrânilor, spitale și autostrăzi.

Un proiect de Țară pentru viitorul României, pe fundamentele trecutului ei. Un proiect strategic, ambițios, generos, pentru toți românii din România, din provinciile istorice și de pretutindeni. Unul care să aibă în centrul său o nouă morală publică și consolidarea identității românești, refacerea încrederii în Țară, a coeziunii și solidarității interne, în jurul unui set prioritar de valori. Deschideți dezbaterea publică, iar ideile vor curge precum apa rea și tristă a Prutului de astăzi!

Dr. Dorin POPESCU