"Mereuță, ești un vrednic!"

Alexandru Mereuță, un binecunoscut și admirat actor al scenei constănțene,
a ajuns, anul acesta, la 61 de ani de activitate actoricească. Cu o înțelepciune
și o împăcare cu sine vizibile, având satisfacția unei vieți dedicate teatrului
și artei în general, maestrul a jucat în piese ca "Orfeu în Infern, "Fântâna Turmelor", "Trei surori", "Lupii de mare", "Neînțelegerea", "Nunta", "Visul unei nopți de vară" și multe alte spectacole care au încântat publicul iubitor de teatru de-a lungul timpului.
Actorul poate fi văzut evoluând, în această perioadă, la Teatrul de Stat Constanța,
în spectacolele "Pană de automobil" și "Scaiul".

- Cum a decurs cariera dvs. teatrală?
- Sunt implicat în viața artistică de teatru din 1947. Am absolvit Institutul de Arte, Facultatea de Teatru, promoția 1952 și am avut bucuria de a fi studentul unor mari actori ca Nicolae Bălțățeanu, Costache Antoniu, Beatte Fredanov, regizorul Ioan Aurel Moican și Ion Șahia. În cadrul Institutului de Arte, începând cu anul trei de facultate, am fost asistent preparator la clasa marelui actor George Timică și, după absolvire, am lucrat, timp de patru ani, la Teatrul Tineretului din București, după care am funcționat, timp de cinci ani, în cadrul Teatrului "Victor Ion Popa" din Bârlad, participând la înființarea instituției de artă și, ulterior, fiind directorul ei. La Constanța lucrez din 1960, deci de 48 de ani. În ultima vreme, am avut roluri importante în spectacole ca "Livada de vișini", "Îmblânzirea Scorpiei", "Vrăjitoarele din Salem", "Nunta" și "Pană de automobil".
- De care dintre personaje vă simțiți cel mai aproape?
- E greu să rămân asupra unui personaj, pentru că fiecare dintre ele a însemnat o satisfacție în urma unei strădanii de creație artistică. Totuși, ca unitate de măsură care înseamnă apreciere ar rămâne rolul Ianke, din piesa "Tache, Ianke și Cadâr", pentru că această piesă a cuprins în activitatea mea artistică un număr mare de ani. Astfel, la teatrul din Bârlad, am jucat rolul Cadâr, iar la Constanța am jucat rolul Ițic și o serie îndelungată de ani l-am jucat pe Ianke. Alături de acest rol, mi-a lăsat o amintire deosebită rolul Firs.
- Aveți peste 60 de ani de activitate actoricească, destul timp pentru a face o analiză a evoluției teatrului românesc. Puteți identifica momentele sale de glorie?
- Ar trebui să mă refer la momentele importante ale Teatrului de Stat Constanța, când activitatea acestuia era remarcabilă datorită unui repertoriu remarcabil. Această etapă a cuprins un număr mare de ani, între 1965 și 1990. De aici desprind spectacolul "Papa se lustruiește", din 1966, în care eu am jucat rolul principal, Colauzo, fapt care pentru mine a însemnat o victorie. Spun că a fost o victorie pentru că regizorul piesei, Sică Alexandrescu, nu a fost convins că eu pot încerca să creez rolul principal, dar s-a creat o situație imprevizibilă atunci când actorul distribuit pentru această poziție s-a îmbolnăvit. Astfel că trebuia să fie salvat un termen și, intempestiv, am preluat eu rolul principal, spectacolul având, până la urmă, succes.
- Cum a reacționat maestrul Alexandrescu la succesul pe care nu îl prevedea?
- În seara spectacolului, când sala era arhiplină, maestrul Sică s-a așezat pe o scară, urmărind spectacolul cu un deosebit interes. După epuizarea ropotelor de aplauze, a venit în cabina mea și mi-a adresat aceste vorbe: "Brava, Mereuță! Ești un vrednic!".
- Susțineți că succesul unui teatru este asigurat de repertoriul acestuia. Considerați că Teatrului de Stat îi lipsesc anumite spectacole?
- Este interesant că acest interviu coincide cu oferta pe care o face teatrului regizorul Ioan Cărmăzan, pentru a realiza o seamă de spectacole pornind de la un posibil Cehov și având în vedere alte titluri care să pună în valoare potențialul artistic al actorilor constănțeni.
- Care sunt regizorii cu care ați colaborat cel mai eficient în ultima perioadă?
- În ceea ce privește colaborarea cu regizorii care au montat spectacole la Constanța mă declar foarte încântat de efortul creator pe care l-a prestat Sorin Militaru în punerea în scenă a piesei "Pană de automobil". Este adevărat că două spectacole care mi-au dat o plăcută colaborare cu regizorii sunt "Îmblânzirea Scorpiei" și "Vrăjitoarele din Salem", realizate de doi regizori americani.
- Ce ne puteți spune despre colaborarea cu Aso-ciația Culturală "Opera Viva" ?
- În două ocazii am fost colaborator al asociației, unde am evoluat ca un recitator de versuri din opera eminesciană, față de care am o mare pasiune. Cred că "Opera Viva" este o inițiativă cu profil cultural care vine cu proiecte artistice demne de tot interesul, prin varietatea lor și prin participarea realizatorilor.