"Moșii de iarnă" - de ce îi pomenim pe cei adormiți?

Sâmbătă, 18 februarie, creștinii pomenesc "Moșii de iarnă". În ajunul acestei zile, Biserica ne cheamă să-i pomenim pe cei ce "au adormit întru nădejdea învierii și vieții veșnice". Aceasta este, într-adevăr, ziua cea mare de rugăciune a Bisericii pentru cei morți.

Pentru a înțelege sensul legăturii dintre Postul Paștelui și rugăciu-nea pentru cei adormiți, trebuie să ne amintim că creștinismul este religia iubirii. Hristos le-a lăsat apostolilor nu o doctrină a mântuirii individuale, ci o nouă poruncă - "să se iubească unul pe altul".

Iubirea este deci fundamentul, adevărata viață a Bisericii, care este, în cuvintele Sfântului Ignatie al Antiohiei, unitate de credință și iubire.

Rugăciunea pentru cei morți este expresia fundamentală a Bisericii ca iubire. Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim și facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Ceea ce îi ține vii pe cei adormiți este dragostea noastră adevărată pentru Hristos.

Marea priveghere a Duminicii lăsatului sec de carne (moșii de iarnă) pentru cei adormiți servește ca model pentru toate pomenirile celor plecați dintre noi, și se repetă a doua, a treia și a patra Sâmbătă din Postul Paștelui.