Muzeul de Artă Populară ne invită să redescoperim tradiția satului românesc

Noua expoziție permanentă a Muzeului de Artă Populară a fost deschisă publicului

recent, lucrările de renovare a interiorului instituției și de reorganizare a expoziției, programate pentru lunile de iarnă, când afluența vizitatorilor este cea mai scăzută, aducând o notă de prospețime.

Așa arăta arta populară înainte să se comercializeze

Urcând scările, vizitatorul ajunge într-o sală în care sunt expuse scoarțe (covoare decorative de perete), obiecte artizanale de metal, de ceramică și de lemn. "Avem o friză de scoarțe decorative care provin, în marea majoritate, din nordul Moldovei și sunt lucrate manual", spune Maria Magiru, directorul muzeului. "Este o colecție vestită, pe care am achiziționat-o acum două decenii. A fost constituită de niște colecționari care au știut ce să aleagă. În ultimii cincisprezece sau douăzeci de ani nici nu s-ar fi găsit astfel de scoarțe". Colecția în sine cuprinde în jur de treizeci de scoarțe din secolul XIX, din care sunt expuse opt. "Am avut norocul să le luăm în 1987". În centrul sălii, pe o platformă puțin ridicată se află desfășurată o a noua scoarță de dimensiuni mai mari, care reprezintă copacul vieții desfășurat.

În partea stângă a sălii sunt expuse obiecte de metal din aramă și alamă, sau alamă argintată, specifice, în general, turcilor și tătarilor, ca și vase și recipiente specifice aromânilor. Un spațiu larg este oferit ceramicii, care rezervă câteva surprize publicului: "Observați ceramica de Horezu. Nu este vorba de Horezu pe care îl cunoaștem de la târguri. Elementele decorative sunt mult mai aerisite și mai simple. Nu vedem nici atâtea păsări. Multe din motivele decorative sunt geometrice. Iar aceste vase de valea Izei, sunt între puținele care mai amintesc de acest faimos centru. El a dispărut la sfârșitul secolului XIX. La 1900 deja nu mai exista. Sunt vase foarte vechi", spune Magiru.

Odată cu trezirea interesului modern pentru arta tradițională, mulți dintre meșterii noi au avut grijă să vină în întâmpinarea așteptărilor contemporanilor noștri, aducând pe piață ceramică bogat împodobită și foarte colorată. Deși astfel de obiecte sunt inspirate în bună măsură de arta populară tradițională, ea și-a pierdut ceva din autenticitate. Din contră, ceramica din cadrul acestei expoziții permanente este suficient de veche ca să ofere o imagine fidelă a artei cu adevărat tradiționale.

Tot la obiectele de ceramică expuse se află și câteva plăci de teracotă frumos decorate. "Vă dați seama cum arăta o teracotă veche numai din asemenea plăci decorate".

Între piesele de lemn, vizitatorul poate admira căni purtate de pădurari la brâu, cu care aceștia beau apă de izvor în pădure și alte licori mai tari la masa de seară. Baltagele de nuntă expuse sunt frumos lucrate, dar ele aveau mai mult un rol decorativ.

Ca la bunica acasă: interiorul casei țărănești

În sala din stânga sunt expuse textile de interior așezate pe provincii istorice: Moldova, Do-brogea, Muntenia, Maramureșul, Banat și Oltenia. "Aceasta este una din scoarțele foarte vechi. Este una la care țin foarte mult. A stat la restaurare vreo șapte-opt luni. Aceasta de Maramureș a stat în restaurare șase luni. Cea de Banat, aproape un an. În momentul în care le achiziționezi se află într-un hal de degradare…, sunt prăfuite, găurite, pătate și afectate de microorganisme și după ce stau câteva luni până la un an în laboratorul de restaurare, uitați-vă cum arată", explică directorul muzeului. Diferitele obiecte textile care pot fi admirate sunt însoțite de fotografii de epocă ale unor interioare de case țărănești din toate regiunile etnografice reprezentate în cadrul expoziției, ca publicul să își poată face o idee cât mai exactă despre cum arătau ele în mediul lor firesc. De asemenea, vizitatorii străini pot localiza pe hărți regiunea de origine a acestor piese.

Costume populare vechi de un veac și jumătate

Secția dedicată costumului popular este și ea structurată în funcție de zonele etnografice. "Aici este expus doar costumul popular de sărbătoare. Nu am avut spațiu să expunem costumul popular pe categorii de vârstă sau de ocupații". Toate piesele expuse sunt vechi, datând din a doua jumătate a secolului XIX, dar până în1900. "Eu am fost pe teren anul trecut în Vrancea, povestește Magiru, și deja am găsit spre achiziție altă etapă, de după 1900, până la 1920. Acestea sunt făcute mai repede. Cei ce le-au făcut nu au alocat suficient timp pentru redarea motivelor decorative vechi. Acestea sunt mai mari, ușor de realizat și s-a renunțat aproape în totalitate la firul metalic, pentru că se lucrează și se întreține greu". Costumele expuse, însă, au fost făcute cu grija tradițională a meșterilor și meșterelor de dinaintea grăbitului secol XX. În ultima sală se găsesc niște costume românești specifice pentru Dobrogea. "Eu sunt îndrăgostită de costumul dobrogean", mărturisește Magiru, "și sufăr că ansamblurile folclorice care există nu își fac costume specifice dobrogene și merg cu niște făcături, pentru că așa au apucat ei să meargă".

"Spațiul este destul de mic, dar am încercat să cuprindem tot ce este reprezentativ pentru civilizația tradițională".