Poetul auto-exilat Marin Mincu împlinește astăzi 65 de ani

r Se naște pe 28 august 1944, la Slatina

r În 1962 este admis la Facultatea de Filologie din București, unde are șansa de a participa la cursurile lui G. Călinescu și Tudor Vianu. Se implică în realizarea unei reviste liberale studențești și își exprimă public îndoiala față de estetica marxistă, fapt care îl costă "un vot de blam cu avertisment sonor"

r După ce termină Facultatea de Filologie devine liber profesionist și publică articole și recenzii în numeroase reviste

r Debutul editorial are loc cu volumul de poezie "Cumpăna", lucrare bine primită de Nicolae Manolescu și Ștefan Augustin Doinaș

r Debutul editorial în critică are loc la 25 de ani, cu volumul "Critice", la rândul lui întâmpinat favorabil de Nicolae Manolescu; urmează o perioadă prolifică din punct de vedere literar, perioadă care continuă și în prezent

r În 1977 devine membru al "Centrului de Studii Semiotice" din Torino, sub egida căruia publică prima abordare semiologică asupra baladei românești

r În 1990 înființează Universitatea din Constanța, pe care o numește "Ovidius"

r În 1996, la invitația sa, Umberto Eco vine la Constanța, unde primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității "Ovidius"

r În 1997, este obligat să părăsească universitatea, după 8 ani de implicare în dezvol-tarea acesteia, peste câțiva ani revenind ca profesor de literatură la instituția constănțeană

r În prezent, este directorul Cenaclului "Euridice" și susține o bogată activitate editorială.

***

Astăzi își serbează ziua de naștere criticul, poetul și scriitorul Marin Mincu, primul rector al Universității "Ovidius", laureat al premiului Herder, autor a peste 40 de volume publicate.

Apreciat și criticat probabil în aceeași măsură, profesorul Marin Mincu este un pilon de bază al culturii locale și naționale: a înființat Campusul Universității "Ovidius", aducând în fața studenților personalități ca Umberto Eco și Eugen Coșeriu; a realizat mii de pagini de critică asupra literaturii și poeziei românești, a transpus în romane scrise în limba italiană simboluri românești ("Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu" și "Jurnalul lui Dracula"), înscriindu-se și înscriindu-ne, astfel, în literatura universală.

A militat pentru dezvoltarea vieții culturale din Constanța, prin înființarea revistei "Paradigma", a editurii de stat Pontica, aprobată de ministrul Culturii din acea perioadă, Andrei Pleșu. De asemenea, a propus seria "dezbateri actuale" pe diverse teme de creație și ideologie literară.

S-a implicat activ în impunerea Universității "Ovidius" în circuitul academic, în 1994, instituția constănțeană acordând primul titlu de Doctor Honoris Causa unui profesor de la o universitate străină.

"Aș spune, cu teama de a rosti un adevăr care ar putea fi răstălmăcit, cum răstălmăcite vor fi, de altfel, nenumărate afirmații din această postfață…, că Marin Mincu este unul dintre genialii «regizori din umbră» ai literaturii noastre postbelice: a stârnit ură și polemici, a generat fervoare și s-a pus el însuși în ecuații discutabile. Poate visa cineva la mai mult de atât? Se poate compara această energie exacerbată cu voința de calm și obediență a celor mulți și fatalmente cuminți?", se întreabă, pe bună dreptate, Ștefan Borbely, în postfața "Cvasitratatului de/spre literatură", cea mai recentă lucrare a lui Marin Mincu.