Portret de dascăl: Ecaterina Rupesac

1840
Portret de dascăl: Ecaterina Rupesac - cac8e812b45670f94d5231d277575459.jpg

Articole de la același autor

La sfârșitul lunii august, la Constanța și Eforie Sud a avut loc Congresul Învățătorilor din România și al Cadrelor Didactice de peste hotare, prilej cu care ziarul "Cuget Liber" a inițiat prezentarea unor portrete de dascăli. Astăzi, vă facem cunoștință cu Ecaterina Rupesac, președinta Asociației Învățătorilor și Institutorilor Constănțeni, învățător la Școala nr. 28 "Dan Barbilian".
Ecaterina Rupesac a urmat cursurile Liceului Pedagogic la Constanța și cele ale Academiei de Studii Economice la București. A predat un an la Liceul Teoretic Hârșova, a petrecut 13 ani la catedra Școlii nr. 1 din Cernavodă, doi ani la Școala nr. 41 din Constanța, 12 ani la Colegiul Național Pedagogic "Constantin Brătescu" și de opt ani predă la Școala "Dan Barbilian". Pentru o scurtă perioadă de timp a lucrat și în domeniul economic, fără a avea, însă, aceleași satisfacții ca în învățământ.

- Predați de 36 de ani. Cum s-a schimbat profilul elevului în tot acest timp?
- Dezvoltarea tehnicii, apariția calculatorului și introducerea lui în activitatea didactică, dar și televiziunea au influențat mult comportamentul copiilor. Spre exemplu, influența televiziunii se vede în violența unor elevi de clasa I, în timp ce calculatorul are influențe pozitive dacă e folosit în mod eficient. Din 1995 utilizez la clasele I-IV calculatorul. Chiar dacă mă apropii de pensionare, sunt o adeptă a noului eficient pentru învățământ. Mi-am dus copiii la concursuri de informatică și au obținut rezultate foarte bune. În competiție, elevii văd performanțele la care au ajuns, se antrenează. Aici mă refer la competiția înțeleasă corect. De regulă, eu lucrez de la nivelul cel mai scăzut până la performanță.

- Care sunt provocările zilnice pentru un învățător?
- În primul rând urmăresc copilul, trebuie să-i cunosc particularitățile. O altă provocare este pregătirea pentru fiecare lecție. Chiar dacă am în spate experiență, nu vin la școală niciodată fără a mă uita pe lecțiile care urmează. Insatisfacții sunt atunci când simt că un copil nu a înțeles și nu a ajuns la ceea ce îmi doresc eu. Sunt exigentă cu mine însămi și cu cei din jur, dar sunt foarte apropiată de copii. Le explic copiilor de ce sunt exigentă, că totul e spre binele lor, și dintotdeauna cei mici au înțeles. E mai greu, uneori, cu adulții. Această exigență este, uneori, interpretată greșit de cei care nu știu care sunt relațiile mele cu elevii. A impune niște reguli într-o colectivitate nu înseamnă că ești rău. Iar regulile le stabilesc cu elevii.
De asemenea, am multe discuții cu părinții, în care le recomand cum să se comporte cu copiii când vine vorba de efectuarea temelor. Le-am recomandat să-i supravegheze, dar să nu fie co-participanți în rezolvarea exercițiilor. Vreau ca elevul să aibă libertate și independență. Și chiar dacă greșește, le-am sugerat părinților să nu jignească niciodată copilul. Și niciodată să nu-i spună NU. Acest lucru îl descurajează și îl inhibă.
- Ce primează în relația cu elevul, vocația sau pregătirea psihopedagogică?
- Pregătirea psihopedagogică e foarte importantă. Dacă nu știu care sunt particularitățile de vârstă ale copilului, nu pot să-l înțeleg. Vocația e al doilea element. Dacă nu ai dăruire, dragoste față de copil, nu-l poți înțelege.
Primul lucru pe care îl spun copiilor de clasa întâi este "noi suntem prieteni de astăzi. De acum suntem o familie". Iar despărțirile de ei sunt foarte grele.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Marţi, 07 Septembrie 2010
Stire din Cultură-Educație : Student doar cu portofelul
Marţi, 07 Septembrie 2010
Stire din Cultură-Educație : Parfum cu miros de tabloid
Pagina a fost generata in 2.044 secunde