Povestea incredibilă a lăcașului construit sub pământ. Biserica îngropată din Istria, comoara ascunsă a Dobrogei

Au îngropat o biserică pentru a-și salva credința. Nu este un scenariu de film, ci o poveste reală din Dobrogea. La Istria, la doar câțiva kilometri de cetatea Histria, se află un lăcaș de cult unic în România – o biserică inedită, construită sub pământ, care ascunde o istorie impresionantă despre curaj, ingeniozitate și speranță.

Autoritățile române au inclus biserica pe lista monumentelor de mare importanță arhitecturală, iar astăzi lăcașul atrage turiști, istorici și credincioși din toată țara.

Comuna Istria este cunoscută mai ales pentru cetatea Histria, locul unde a început istoria pe teritoriul României. Dincolo de ruinele antice și de malul liniștit al lacului Sinoe, satul ascunde însă o comoară mai puțin cunoscută: o biserică îngropată în pământ, construită în tăcere, din teamă, dar și din credință.

Totul începe în anul 1857, când comunitatea de bulgari din sat primește permisiunea autorităților otomane de a ridica un lăcaș ortodox. Aprobarea vine însă cu reguli dure: fără turle, fără clopot și fără semne care să arate că acolo se află o biserică. Oamenii nu renunță și aleg o soluție incredibilă: își construiesc biserica sub pământ.

Pardoseala se află la aproximativ un metru sub nivelul solului, iar zidurile au o grosime de 90 de centimetri.

„Numai geamia trebuia să fie sigură casă de rugăciune, pe fața pământului, după legea lor. Și atunci, creștinii noștri, care erau bulgari în vremea aceea, au construit-o la un metru jumătate sub nivelul pământului. Aici avem cinci trepte atunci când coborâm în biserică. Și, cum observăm, fațada bisericii este în stil oriental, iar restul bisericii este în stil bizantin, în formă de navă, în formă de cruce, așa cum sunt bisericile noastre ortodoxe", povestește Nicolae Herța, preot paroh la Biserica „Sf. Treime” și „Sf. Nicolae”.

Pardoseala se află la un metru sub nivelul solului, pereții sunt din piatră adusă din cetatea Histria, iar tavanul este susținut de trunchiuri de stejar sprijinite pe coloane grecești. În liniștea bisericii, fiecare detaliu vorbește despre sacrificiu și credință.

În pereți sunt ascunse 52 de amfore grecești care amplifică sunetul și transformă rugăciunea într-un ecou profund, ca într-o catedrală.

„Avem catapeteasma cu icoanele care sunt din 1862, apoi avem acești stâlpi de stejar care au fost restaurați, sunt originali, iar la proiectul de restaurare s-a dorit scoaterea în evidență a structurii pereților. Vedem grinda, peretele foarte gros și ca un fel de ulcior cu amforă pentru acustică. Toate acele găuri pe care le vedem de jur împrejur prezintă o acustică foarte bună", explică preotul paroh.

Icoanele pictate de artistul Ștefan Zahariev și-au păstrat culorile originale până astăzi, fără restaurări, ca o mărturie a trecerii timpului. O altă descoperire importantă este fresca datată în anul 1862, scoasă la lumină abia în 1967.

„Această icoană a fost acoperită în timpul turcilor, apoi a fost schimbul de populație, au plecat bulgarii, nu s-a știut de ea, au venit românii în 1938 și, când s-a reparat biserica aproape capital, s-a descoperit această frescă. Este vorba de Mântuitorul Iisus Hristos în potir, potirul euharistiei, Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, Dumnezeu Tatăl se distinge, înconjurat de Sfinții îngeri", transmite slujitorul lăcașului de cult de la Istria.

La intrarea în curtea bisericii îngropate de la Istria, în partea dreaptă, vizitatorii pot observa un mic cimitir. Aici se află 25 de cruci din piatră, de diferite dimensiuni, ridicate în memoria eroilor satului care au murit sau au fost dați dispăruți în Al Doilea Război Mondial.

În 1967, autoritățile române au inclus biserica pe lista monumentelor de mare importanță arhitecturală. Astăzi, lăcașul atrage turiști, istorici și credincioși din toată țara.

În spatele bisericii a fost construit, în anul 2008, un mic muzeu în care sunt expuse obiecte de patrimoniu religios ce datează din anul 1848.

„Este o biserică simplă, dar în același timp ne aducem aminte de jertfa înaintașilor noștri. Unii au numit-o și Biserica Smereniei, deoarece sunt arcadele acestea joase și trebuie să intrăm plecându-ne și închinându-ne în sfântul locaș de rugăciune", concluzionează preotul Nicolae Herța.

„Cele mai vechi icoane ale bisericii sunt acestea, icoanele hramurilor, hramul Sfânta Treime și Sfântul Nicolae. Acestea au fost o donație dinaintea începerii bisericii, 1848 și 1858", relatează slujitorul Domnului.

Într-un sat liniștit din Dobrogea, biserica îngropată din Istria continuă să spună, zi de zi, o poveste despre credința care nu a putut fi îngropată niciodată.