Primiți cu colindul? Ritualul care deschide Crăciunul

Începând cu noaptea dintre 23 și 24 decembrie, de la miezul nopții și până la ivirea zorilor, și cartierele de blocuri prind viață sub pașii și glasurile copiilor porniți la colindat. Scările de bloc, de obicei tăcute, se umplu acum de ecouri vesele, iar ușile apartamentelor luminate devin reperele unei tradiții adaptate orașului.

Micii colindători urcă etaj după etaj, sună la interfoane sau bat timid la uși, aducând vestea Ajunului. În loc de porți și ferestre, colindul se oprește la pragul apartamentelor, unde gazdele deschid și primesc urările, păstrând, chiar și între betoane, spiritul cald al Crăciunului.

Cu glas hotărât, vestesc sosirea Ajunului:

„Bună dimineața la Moș Ajun,

Ne dați ori nu ne dați?”,

iar dacă gazdele le deschid ușa, copiii continuă colindul, aducând urări de sănătate, belșug și pace pentru anul care vine:

„Am venit și noi odată,

La un an cu sănătate,

Și la anul să venim,

Sănătoși să vă găsim,

Ne dați, ne dați,

Ori nu ne dați”.

În ajunul Crăciunului, la fel ca în ajunul Anului Nou, copiii se adună în grupuri și pornesc la colindat, cântând refrene arhaice, păstrate din generație în generație: „Florile dalbe”, „Lerui ler”, „Ziurel de ziuă”, „Valerim” sau „Veler Doamne”. Aceste formule ritualice dau colindelor o muzicalitate aparte și leagă prezentul de un trecut ancestral.

Pe lângă seara mare a colindelor de Crăciun, obiceiul continuă și în seara Sfântului Vasile (1 ianuarie), când colindatul se împletește cu Plugușorul sau Uratul, vestind începutul noului an și speranța unui rod bogat.

Din ziua Crăciunului și până la Bobotează, copiii duc mai departe un alt obicei străvechi: umblatul cu steaua. Întâlnit la toate popoarele creștine, acest ritual amintește de steaua care a vestit nașterea Mântuitorului și i-a călăuzit pe cei trei magi spre Betleem.

Cântecele dedicate stelei au origini diverse: unele provin din literatura bizantină ortodoxă, altele din tradiția latină medievală a Bisericii Catolice, câteva poartă influențe calvine, iar multe s-au născut din creația populară locală, adaptată de fiecare comunitate în parte.

Micul cor al stelarilor, intrând în case în zilele sfinte ale Crăciunului, cântă versuri cu profundă încărcătură religioasă, care vorbesc despre miracolul Nașterii Domnului: „Steaua sus răsare”, „În orașul Vitleem”, „Trei crai de la răsărit”. Astfel, prin glasurile copiilor, tradiția, credința și bucuria sărbătorii se transmit mai departe, dintr-o generație în alta.