Recruții intră fără șpagă la "Prăvălia cu umor"

Deschisă într-o zi de 13, la malul Mării Negre, sub zodia Crizei Mondiale și-n Epoca Bugetului de Austeritate, "Prăvălia cu umor" (numele sub care figurează Clubul Umoriștilor Constănțeni în analele Patriei Recunoscătoare) a scăpat, până azi, de controlul Gărzii Financiare și al Poliției Economice, dar n-a reușit să evite inflația de cereri de înscriere.
Sâmbătă, 14 februarie 2009, la Cercul Militar din Constanța, unde umoriștii înregimentați și-au găsit adăpostul pe veci, a fost coadă la primirea de noi membri, de parcă ar fi împărțit primăria pachete cu făină și ulei.
Recruții au dat examen de admitere, citind din operele lor incomplete, de autorii ce vor deveni celebri. La rândul lor, cătanele bătrâne ale umorului local au mai intrat o dată în Eternitate, recitând epigrame și poeme de alungat tristețea.
Comisia de recepție a noilor membri, condusă de Președintele de Umor în Exercițiu, Dan Norea, a admis cererea doamnei Ina Simona Cîrlan, stabilită de câțiva ani la Veneția și care, în loc să-și plângă dorul de țara în care îi sunt îngropați moșii și strămoșii, Miorița, Toma Alimoș și alte personaje din Literatura Română, își permite să râdă în proză pe site-urile literare ale lumii.
Onorabilii Clubului au luat trei decizii epocale:
1. Membrii Clubului vor purta ținuta obligatorie, care constă dintr-o "Pălărie cu umor", iar în rest, din ce-o da Domnul!
2. Nu se va da șpagă la intrarea, ci la ieșirea din Club.
3. "Prăvălia cu umor" va fi dată urgent pe mâna lungă a Justiției, pentru a fi încondeiată cu pix negru în registrul asociațiilor și ONG-urilor. Asta ne mai lipsea, fraților!
Alăturat, stimați cititori, vă prezentăm cererea de înscrie-re a doamnei Ina Simona Cîrlan, ca să vedeți și dumneavoastră ce specimene de oameni mișună prin "Prăvălia cu umor".
***
Domnule Președinte de Umor,
Văzând eu această criză mondială din Europa cu repercusiuni grave și profunde în tendința migratoare a maselor (vezi pinguinii către Brazilia și românii către România), m-am decis a vă adresa această cerere de admitere pe lista de clienți a Prăvăliei cu Umor, pe care cu onoare și cinste o închideți și-o deschideți când vreți că de aia sunteți președinte și la mai mare, că cine poate oase roade, cine nu și le unge cu Lasonil, asigurându-mă așadar de întreaga dvs. disponibilitate în ceea ce mă privește și în ceea ce nu.
Că dacă e treabă serioasă, eu mă bag și dacă nu e, tot așa, dar să-mi transmiteți totul verbal în format A4 de dosar să-l atașez la cererea de admitere ca să pot avea dovezi nestrămutabile în toate actele de justiție pe care vi le intentez, contrar de nu, și de care vă avertizez, să nu ziceți că ați fost luat pe nepregătite sau mai știu eu ce alte vorbe degrin-golate ați putea scorni deși cu stima care v-o port, n-aș zice că aveți un obraz așa de gros după cum se vede profilul din față.
La o adică, vă aduc la cunoștință atașând această informație la cealaltă cerere că posed vaste cunoștințe de contabilitate, legislația muncii, pachet Ofis, Uord, Ecscel, Frontpeigi și Databeiz pe toate le vorbesc în limbaj Pehaipi, HașTeMeLe, iXeMeLe, cu accent, bașca engleză, rusa deloc și italiana ca și româna, nativ, din moti-ve economice personale care le trec la privacy nevoind a fi pedepsită cu art. 13 din decretul legislativ, nr. 196 din 2003 pentru că, altfel înjur imediat în franceză, de patrie, singura limbă pe care o cunosc până la nivel de taximetrist pe ruta Băneasa - Gara de Nord, care până la urmă tot învârtindu-se prin București am ajuns la Brăila în depou deposedându-mă de economii și leptop căci avea permis de portarmă în portbagaj lângă toporișcă, deci totul legal.
Până la Constanța am ajuns cum mă vedeți pe geam, mai mult perpedis și pe jos, de aceea nu pot să accept refuzuri că nu mai am nici venit și nici dus că biletul de avion era atașat la portofel și portofelul la taximetrist de care eu nu mă mai atașez pentru nimic în lume că mi-e frică să-l chem înapoi, dacă vine?
Eu nu știu câte membre aveți, dar vi le pot înlocui pe toate dacă socotiți câte calificări de limbă și limbaj am, pe lângă contabilitate simplă, complicată, industrială, aplicată, bilanțuri, fluturași, publicitate cu mesaj - fără mesaj, liminală -subliminală, periaj, masaj, saramură de pește sau tortellini cu spinaci și ricotta care e tot o brânză ca o urdă.
Autobiografia mea o puteți scrie singur de pe internet, dați un sărci pe gugle și iese tot în relief că și eu m-am speriat cum știe gugle ăsta despre mine mai multe decât știu eu și maică-mea la un loc, da’ e bine că așa, mai aflu și eu una alta ca de exemplu: făcusem facultatea de medicină la admiși da’ uitasem și puteam să nu-mi aduc aminte.
Frumoasă am fost, cu inteligența sunt în dezvoltare, umorul mi l-au pus când mi-au scos fierea deci, rezumatul concluziei e că aș putea să devin chiar membru de onoare în viață să nu mi se audă cine știe ce vorbe după,  pierzând așadar și liniștea din locul cu verdeață, pe veci.
Cu tot respectul pentru admiterea care va fi că să evitam integritățile noastre întregi și alte aliterații fizice, aștept răspuns la berăria de peste drum, unde e destul de frig și n-are nici bere la halbă că a pocnit țeava și deci e la furtun.
A dvs. disponibilizată în orice condiții sau împrejurări,
Ina Cîrlan
umorist epuizat în stoc