Cartea de atitudine

Scriitorul constănțean Ovidiu Dunăreanu lansează volumul "Oglinzile memoriei"

350
1
Scriitorul constănțean Ovidiu Dunăreanu lansează volumul

Articole de la același autor

Scriitorul constănțean Ovidiu Dunăreanu ne surprinde cu o carte aparținând unei specii rare: literatura polemică, de atitudine. Volumul "Oglinzile memoriei", apărut recent în Editura Ex Ponto, este o cronică acidă, critică a vieții literare și culturale dobrogene din perioada 1973 -2012. 


Cartea are la bază un "jurnal ținut pe sărite", în care relatările despre oameni, fapte, evenimente, locuri și cărți se întrețes cu cele despre experiențele și trăirile personale.

Îi avertizez pe cititori că nu vor găsi în jurnal "fotografii", ci "disecții" realizate de o conștiință nemiloasă cu mediocritățile! Scriitorul pune sub lupa microscopului politrucii de ieri și de azi, "lumea obositoare, prăfuită, plicticoasă" a funcționarilor culturali de provincie din perioada 1970 - 1980, dar și "mafia servilă a mediocrităților și impostorilor", care a invadat spațiul cultural după 1989.

"În cultură - nota, în jurnal, în 1994, Ovidiu Dunăreanu - , și sus și jos, încă taie și spânzură foștii politruci, slugarnici, menținuți de puterea actuală ca oameni de încredere. Pute de la o poștă a comunism mascat cu fața umană, cum le place unora să zică ironic. Acești oameni intoleranți și inflexibili nu se pot schimba. Curentul este unul antiintelectual și demagogic. Deschizi o ușă și în spatele unui birou aceeași mutră acră, vanitoasă, uneltitoare, agresivă îți taie calea." S-a schimbat, oare, ceva de atunci și până astăzi în instituțiile care "patronează" cultura națională?

Fin observator al evoluției mass-media, autorul nota critic, în ianuarie 2008: "Imagina presei scrise, din provincie, este una deplorabilă. Cu foarte mici excepții, ziarele sunt unele de duzină, dezarticulate, concepute fără inteligență, utilizând aceleași și aceleași informații. Lipsesc dezbaterile, editorialele de forță, anchetele, articolele de analiză, ample, profunde, reportajele de anvergură, captivante. Mai toate fug după senzaționalul ieftin, după mondenul deocheat, faptele minore, irelevante etc., aruncate acolo în pagină la grămadă și amintind de procesele verbale. Ziare lipsite de identitate și originalitate, improvizate în stilul varză, care-i aduc în prim plan pe cabotinii politici ai momentului."

Un al capitol al volumului cuprinde zece articole și editoriale publicate în prestigioasa revistă "Ex Ponto", în intervalul 2007 - 2012, care abordează o varietate de teme. Crezul literar al autorului este destăinuit în editorialul "Un topos": "Un scriitor vine în literatură cu un stil și un univers, inconfundabile, pe care toată viața le impune cu tenacitate ca pe niște embleme numai ale lui. Acesta a fost crezul meu literar încă de la primele povestiri scrise în anii tinereții și publicate în revistele Luceafărul și Tomis, având girul Sânzianei Pop și al lui Ștefan Bănulescu, al lui Eugen Lumezianu și Alex Ștefănescu."

Un al treilea capitol cuprinde zece interviuri ale autorului, cele mai multe acordate cu prilejul apariției unor volume.

Ovidiu Dunăreanu a deținut funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Constanța, în perioada 2005 - 2009, și cea de membru în consiliul Uniunii Scriitorilor, în intervalul 2001 - 2009. În prezent este membru în consiliul de conducere al filialei din Constanța.

A publicat 15 volume, dintre care patru sunt semnate în calitate de coautor. Amintim câteva titluri: "Cu bucuria în suflet" (edițiile din 1975 și 2008), "Grădina lui Ieronim" (1990), "Întâmplări din anul șarpelui" (2003), "Concert la patru mâini" (2005), "Vitralii" (2006), "Convorbiri pontice" (2008), "Corabia de fildeș" (2010), "Vaporul de la amiază" (2009). A fost tradus în bulgară și germană.

Criticul literar Alex Ștefănescu scria despre scriitorul constănțean, în articolul "Cronici ale vieții noastre de azi", publicat în "România literară", nr. 14, din 13 aprilie 2007: "Ovidiu Dunăreanu este, în publicistică, un om de atitudine, care incriminează sever deculturalizarea societății românești de astăzi. El nu-și deplânge, ca alți autori, propria soartă, ci se pronunță în probleme care interesează întreaga comunitate de scriitori. (...) Ovidiu Dunăreanu este mai mult decât un observator (atent, intransigent, cu talent de pamfletar) al vieții culturale (din Dobrogea și din întreaga țară) și anume un creator de viață culturală." 


Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2243 secunde