Moşii de vară pe care-i prăznuim sâmbătă, 7 iunie, preced
sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (Duminica Rusaliilor). În toate bisericile
ortodoxe din ţară se oficiază Sfinte Liturghii, urmate de slujbe de pomenire a
tuturor rudelor noastre trecute la viaţa veşnică: părinţii, moşii şi strămoşii
familiei. Cu sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (Rusaliile), orânduită la 50
de zile după Paşti, se încheie ciclul Sărbătorilor Pascale.
Tradiţia spune că începând din Joia Mare din Săptămâna
Patimilor şi până la Rusalii, cerul, raiul şi iadul sunt deschise. În acest
interval de 50 de zile, sufletele rudelor noastre trecute la viaţa veşnică au
călătorit libere prin locurile unde au trăit. În Sâmbăta Moşilor de vară,
sufletele lor sunt triste deoarece trebuie să se reîntoarcă în lumea de dincolo
şi să-i părăsească pe cei dragi.
De aceea, credinţa creştină spune că este bine ca
sufletele celor adormiţi să se întoarcă liniştite în mormintele din care au
plecat şi să se împace cu această situaţie. De aceea, rudele celor comemoraţi
trebuie să le facă pomeni şi să respecte tradiţiile familiei.
Se crede că la sărbătoarea moşilor rudele trecute la
viaţa veşnică aşteaptă să primească ofrande şi, dacă familia uită sau
neglijează să împlinească datina, răposaţii rămân supăraţi. Tradiţia spune că
atât în lumea satelor, cât şi în mediul urban ofrandele se împart în special
persoanelor sărace şi străinilor şi nu este încurajat schimbul de pomeni între
rude.
Din moşi-strămoşi, mâncarea caldă dată de pomană este bine
primită, pentru că mirosul mâncării calde îi satură pe cei trecuţi la viaţa
veşnică.
În multe localităţi din Muntenia, credincioşii împlinesc
vechile tradiţii, iar masa de pomană caldă se mai numeşte „aburel" sau
„aburi". În acelaşi timp, pomana împărţită pentru sufletele rudelor
adormite este pusă în vase de lut noi, cumpărate numai pentru această
comemorare.
Ritualul de pomenire împlinit în biserici se continuă în
cimitire: mormintele sunt curăţate şi împodobite cu flori de tei şi cu frunze
de nuc. Credincioşii aprind lumânări şi aceste surse de lumină sunt lăsate să
ardă pe parcursul ritualului de pomenire. La mormintele celor comemoraţi se dau
de pomană vase de lut, de porţelan sau de lemn, căni împodobite la toartă cu
flori de tei şi umplute cu lapte, cu vin sau cu cireşe.
Astfel de ofrande se mai duc în cimitire şi în ziua
următoare, în Duminica Rusaliilor, numită şi Duminica Pogorârii Duhului Sfânt
sau a Cincizecimii.
Femeile nu au voie
să toarcă
În ziua praznicului, femeile nu au voie să tricoteze sau
să toarcă, pentru că toţi colacii daţi de pomană nu vor ajunge la cei pomeniţi,
şi „se întorc" în casa celor care i-au dăruit, spune tradiţia.
În ziua Moşilor de vară, femeile trebuie să respecte
sărbătoarea şi să nu se ocupe de treburile casnice. În tradiţia populară se
spune că femeile care nu respectă interdicţia riscă să le amorţească mâinile şi
nu vor mai putea munci cu spor.
Creştinii care-şi venerează morţii şi respectă anumite
tradiţii în gospodăriile lor vor fi sănătoşi şi se vor bucura de spor în munca
lor pe tot parcursul anului.
De Moşi se duc la biserică frunze de nuc şi ramuri de
tei, iar după ce sunt binecuvântate de preoţi, acestea se pun la streaşina
casei sau la icoană pentru a ocroti acea gospodărie de pagubă şi de boală. Mai
mult, potrivit acestei datini străvechi, după ce au fost sfinţite, florile de
tei sunt folosite ca remediu care vindecă surzenia.
Pentru a-şi proteja gospodăria de pagubă sau de efectul
fenomenelor meteorologice: furtuni sau trăsnete, credincioşii trebuie să ofere
săracilor o porţie din primul fel de bucate, preparate pentru praznicul Moşilor
de vară.
Potrivit tradiţiei, credincioşii pot să prevină
necazurile pricinuite de furtuni şi de ploile de vară aruncând în curte, din
pragul casei, o crenguţă cu flori de tei sfinţită la biserică în ziua Moşilor
de vară.
De asemenea, pentru a avea spor în casă şi pentru a fi
sănătoşi tot anul, gospodarii trebuie să dea de pomană bucate proaspete şi
obiecte noi, nefolosite în propria locuinţă.