Tradiții în Sâmbăta Moșilor de vară. Mâncarea de pomană să fie caldă

Moşii de vară pe care-i prăznuim sâmbătă, 7 iunie, preced sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (Duminica Rusaliilor). În toate bisericile ortodoxe din ţară se oficiază Sfinte Liturghii, urmate de slujbe de pomenire a tuturor rudelor noastre trecute la viaţa veşnică: părinţii, moşii şi strămoşii familiei. Cu sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (Rusaliile), orânduită la 50 de zile după Paşti, se încheie ciclul Sărbătorilor Pascale.

Tradiţia spune că începând din Joia Mare din Săptămâna Patimilor şi până la Rusalii, cerul, raiul şi iadul sunt deschise. În acest interval de 50 de zile, sufletele rudelor noastre trecute la viaţa veşnică au călătorit libere prin locurile unde au trăit. În Sâmbăta Moşilor de vară, sufletele lor sunt triste deoarece trebuie să se reîntoarcă în lumea de dincolo şi să-i părăsească pe cei dragi.

De aceea, credinţa creştină spune că este bine ca sufletele celor adormiţi să se întoarcă liniştite în mormintele din care au plecat şi să se împace cu această situaţie. De aceea, rudele celor comemoraţi trebuie să le facă pomeni şi să respecte tradiţiile familiei.

Se crede că la sărbătoarea moşilor rudele trecute la viaţa veşnică aşteaptă să primească ofrande şi, dacă familia uită sau neglijează să împlinească datina, răposaţii rămân supăraţi. Tradiţia spune că atât în lumea satelor, cât şi în mediul urban ofrandele se împart în special persoanelor sărace şi străinilor şi nu este încurajat schimbul de pomeni între rude.

Din moşi-strămoşi, mâncarea caldă dată de pomană este bine primită, pentru că mirosul mâncării calde îi satură pe cei trecuţi la viaţa veşnică.

În multe localităţi din Muntenia, credincioşii împlinesc vechile tradiţii, iar masa de pomană caldă se mai numeşte „aburel" sau „aburi". În acelaşi timp, pomana împărţită pentru sufletele rudelor adormite este pusă în vase de lut noi, cumpărate numai pentru această comemorare.

Ritualul de pomenire împlinit în biserici se continuă în cimitire: mormintele sunt curăţate şi împodobite cu flori de tei şi cu frunze de nuc. Credincioşii aprind lumânări şi aceste surse de lumină sunt lăsate să ardă pe parcursul ritualului de pomenire. La mormintele celor comemoraţi se dau de pomană vase de lut, de porţelan sau de lemn, căni împodobite la toartă cu flori de tei şi umplute cu lapte, cu vin sau cu cireşe.

Astfel de ofrande se mai duc în cimitire şi în ziua următoare, în Duminica Rusaliilor, numită şi Duminica Pogorârii Duhului Sfânt sau a Cincizecimii.

 

Femeile nu au voie să toarcă

În ziua praznicului, femeile nu au voie să tricoteze sau să toarcă, pentru că toţi colacii daţi de pomană nu vor ajunge la cei pomeniţi, şi „se întorc" în casa celor care i-au dăruit, spune tradiţia.

În ziua Moşilor de vară, femeile trebuie să respecte sărbătoarea şi să nu se ocupe de treburile casnice. În tradiţia populară se spune că femeile care nu respectă interdicţia riscă să le amorţească mâinile şi nu vor mai putea munci cu spor.

Creştinii care-şi venerează morţii şi respectă anumite tradiţii în gospodăriile lor vor fi sănătoşi şi se vor bucura de spor în munca lor pe tot parcursul anului.

De Moşi se duc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei, iar după ce sunt binecuvântate de preoţi, acestea se pun la streaşina casei sau la icoană pentru a ocroti acea gospodărie de pagubă şi de boală. Mai mult, potrivit acestei datini străvechi, după ce au fost sfinţite, florile de tei sunt folosite ca remediu care vindecă surzenia.

Pentru a-şi proteja gospodăria de pagubă sau de efectul fenomenelor meteorologice: furtuni sau trăsnete, credincioşii trebuie să ofere săracilor o porţie din primul fel de bucate, preparate pentru praznicul Moşilor de vară.

Potrivit tradiţiei, credincioşii pot să prevină necazurile pricinuite de furtuni şi de ploile de vară aruncând în curte, din pragul casei, o crenguţă cu flori de tei sfinţită la biserică în ziua Moşilor de vară.

De asemenea, pentru a avea spor în casă şi pentru a fi sănătoşi tot anul, gospodarii trebuie să dea de pomană bucate proaspete şi obiecte noi, nefolosite în propria locuinţă.