Un poet călător în spații esențiale: Mircea Lungu

Poet afirmat în mediile literare
constănțene încă din anii 80, cenaclist, om de presă și membru al staff-ului prestigioasei reviste de cultură "AGORA" (director Costache Tudor), animator cultural în sensul nobil al cuvântului și debutat editorial acum 10 ani cu volumul de poeme "Singurătatea nu-mi aparține", Mircea Lungu publică la Editura Ex Ponto volumul de versuri "Sunt și cuvintele tale".
Să observăm mai întâi că a lucrat timpul în favoarea sa: toate piesele volumului trădează nu doar un îndelung travaliu, ci și conștiința acută a greutății cuvântului scris. Asta și explică chibzuiala creatorului care preferă maturizarea mijloacelor proprii. Diversitatea tematică, îndrăzneala imagistică și forța asociațiilor sunt atuurile unui demers liric absolut convingător. Poetul se mișcă cu dezinvoltură printre concepte, idei, teme și motive, iar tăietura versului, sigură și elegantă, cucerește literalmente. Și-a împărțit volumul în trei cicluri, care sunt doar un pretext de separare tematică: "Viețile noastre", "Totul curge" și "Fereastra întâmplărilor frumoase".
Ușor de depistat în ordine accentele sociale, apoi meditația filosofică asupra trecerii timpului și jocul lejer al diversității, în ultimul ciclu. Nu o mască a ludismului adoptă Mircea Lungu spre a se obiectiva aici, ci fandări prin stările existențiale, ori subtile nuanțări ale unor "ars poetica" ("Pe câmpul de fier", "Sunt și cuvintele tale"). Însuși titlul contrariază și e dilematic: tu însuți, cititorule, poți gândi la fel, și pe tine te frământă aceleași întrebări. De aici și tonul deseori percutant, cu reverberație din poeții contemporani. Ca și expresia condensată, rarefiată metaforic și surprinzătoare: "Trece locomotiva ploii / prin mizeria plină de închipuiri" ("Peste tot există săraci"), "cunosc orașul / până la temelia somnului" ("Mă strigi"), "prietenii exuberanți / ridicau corturi pe cascade de gheață, / dădeau autografe singurătății" ("Pândesc orizontul"). Și exemplele pot continua în paradoxuri bine temperate: "ploaia are gust de catran", "toamna se stinge fără prejudecăți", "bărcile singurătății pentru unii", "am rașchetat peretele zilei" etc.
Spațiul marin nu e un simplu decor dulce colorat și dulce evocat, ca în creațiile multor tomitani, unii dintre ei căutători hărnicuți de epitete lucioase și foșnitoare, în rime de-a dreptul… pășuniste. Mircea Lungu radiografiază fiorul metafizic, neliniștea în preajma apei, golul existențial, obsesiile nelămurite.
Halucinat, marcat de o lume pe care o traversează cu ardoare, surprinzător cu fiecare piesă din volum, un poet pe care ți-e greu să-l apuci de vreo toartă, fiindcă știi că în secunda următoare te trântește la pământ, Mircea Lungu își câștigă un meritat loc la lojă: e un creator autentic, nu unul confecționat în eprubetă. Abia trecut de 50 de ani, matur adică, pare gata să ia cu asalt alte temerare spații ale Poeziei. Un gând bun editurii care prezintă cititorilor un volum profesionist alcătuit, cu o grafică de zile mari: chipul concentrat al poetului de pe prima pagină, întors spre lăuntrul ființei, de neodihnă și căutări, e chiar chipul poeziei sale. Excelent volum, o voce lirică autentică!
Valentin SGARCEA

Astăzi, de la ora 17, în aula Bibliotecii Județene "I.N. Roman" va avea loc lansarea volumului de poeme "Sunt și cuvintele tale", dar și a romanului "Doar Dunării să-i spui?", semnat de scriitorul Costache Tudor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Constanța.