Adevăratul teatru...

....este cel pe care C.J.C. și Primăria ni-l prezintă zi de zi,ceas de ceas ,de câțiva ani buni încoace. Și cine se putea gândi, la urne, că vom vota niște saltimbanci să ne conducă în mod cabotin destinele urbei?! Diferența între saltimbanci și actori este ca de la "urechiști" la "notiști" și nu putem afirma nicidecum că Nicușor ar fi un virtuoz al teatrului precum Fărâmiță Lambru al acordeonului!

Neroziile pe care CJC și mai ales Primăria le pun în operă în ultimii ani, nonșalanța cu care trec peste adevăratele probleme ale Constanței îi descalifică zi de zi ,ceas de ceas; dezbaterile asupra nevoilor orașului s-au transformat într-un teatru public în care, noi, spectatorii suntem agresați și înghesuiți în fundul sălii: actorii au părăsit scena și invadează în mod violent sala și spectatorii! Este un teatru al absurdului, un spectacol violent cu actori infatuați la care suntem obligați să ne cumpărăm bilete la suprapreț!

Scenele cotidiene de genul "Primarul împărțind pomeni" sau "Nicușor avea o tobă, bum, bum, bum.." sau "Ce vrăji a mai făcut Primăria între blocuri", ne oripi-lează, ne sufocă și ne demonstrează clar că ne merităm soarta. Oare?

Noi am aștepta mai mult de la adevărații artiști ai Constanței, aruncați în derizoriu de o administrație locală care ar fi în stare să dărâme Teatrul Dramatic,Teatrul Fantasio și Casa de Cultură, numai pentru a mai construi cine știe ce Mall sau supermarket pentru a încasa comisioane cât mai grase! Uitați-vă ce-a mai rămas din Lacul Tăbăcariei...

Dictonul latin, conform căruia pentru a "adormi" poporul trebuie să-i dai pâine și circ, cunoaște aici, la malul mării, un nou înțeles: cozonaci la amărâți și teatru ieftin pentru restul plebei!

Nimeni nu a înțeles mai bine ca actualul primar nevoia de teatru și de pâine cu arome a celor mulți și mai ales flămânzi... și le oferă acestor oropsiți puțin din ceea ce au nevoie... acest lucru îl face din banii noștri, ai contribuabililor, nicidecum din propriul său buzunar, de altfel mai mult decât plin!

Prin mesajele sale subliminale, împrăștiate de trustul său de presă, proprietate, aruncă asupra celor mulți o mare și tulburătoare abureală. Astfel,cetatea străbunilor noștri a fost transformată într-un uriaș teatru în aer liber (ce să-i faci dacă încet, încet, adevăratele teatre dispar...), invadându-ne intimitatea cu un front de presiune socială permanentă și din ce în ce mai sufocantă.

Mult trâmbițatele realizări ale EPOCII MAZĂRE , afișate pe panouri uriașe, de la insignifiantele locuri de joacă pentru copii, taxele de protecție impuse comercianților, cele câteva fântâni care funcționează atunci când Primăria nu este supărată pe noi, până la permanentele campanii de asfaltare a acelorași bulevarde, toate aceste realizări faraonice precum și suprasaturarea orașului cu clădiri care mai de care mai aducătoare de fonduri, proiectele care frizează uneori senilitatea timpurie, vor înscrie Constanța în sfera minunilor lumii moderne, acum, la început de mileniu.

Nimeni nu se mai gândește la inițiala simplitate și frumusețe a vieții tomitane, la ecourile teatrelor antice grecești, ale căror drame perpetuează și astăzi. Vacarmul teatrului urban constănțean, în care până și malul mării, pe care altădată Ovidiu își exprima tristețea exilului, a devenit neîncăpător și obositor. Fraze de genul : "Măcar el a făcut ceva..." exprimă mult mai mult decât și-ar dori-o... Constanța nu este Copacabana, nici Havana, nici măcar cetatea antică a Tomisului, orașul în care trăim este din ce în ce mai trist, din ce în ce mai departe de ceea ce ar trebui să fie. O diavolească turburare, cum bine zicea cineva, pune stăpânire, iar, în drama care se joacă în teatrul nostru, noi suntem actorii.

de la Asterix (08-08-2007 10:03:02)

....este cel pe care C.J.C. și Primăria ni-l prezintă zi de zi,ceas de ceas ,de câțiva ani buni încoace. Și cine se putea gândi, la urne, că vom vota niște saltimbanci să ne conducă în mod cabotin destinele urbei?! Diferența între saltimbanci și actori este ca de la "urechiști" la "notiști" și nu putem afirma nicidecum că Nicușor ar fi un virtuoz al teatrului precum Fărâmiță Lambru al acordeonului!

Neroziile pe care CJC și mai ales Primăria le pun în operă în ultimii ani, nonșalanța cu care trec peste adevăratele probleme ale Constanței îi descalifică zi de zi ,ceas de ceas; dezbaterile asupra nevoilor orașului s-au transformat într-un teatru public în care, noi, spectatorii suntem agresați și înghesuiți în fundul sălii: actorii au părăsit scena și invadează în mod violent sala și spectatorii! Este un teatru al absurdului, un spectacol violent cu actori infatuați la care suntem obligați să ne cumpărăm bilete la suprapreț!

Scenele cotidiene de genul "Primarul împărțind pomeni" sau "Nicușor avea o tobă, bum, bum, bum.." sau "Ce vrăji a mai făcut Primăria între blocuri", ne oripi-lează, ne sufocă și ne demonstrează clar că ne merităm soarta. Oare?

Noi am aștepta mai mult de la adevărații artiști ai Constanței, aruncați în derizoriu de o administrație locală care ar fi în stare să dărâme Teatrul Dramatic,Teatrul Fantasio și Casa de Cultură, numai pentru a mai construi cine știe ce Mall sau supermarket pentru a încasa comisioane cât mai grase! Uitați-vă ce-a mai rămas din Lacul Tăbăcariei...

Dictonul latin, conform căruia pentru a "adormi" poporul trebuie să-i dai pâine și circ, cunoaște aici, la malul mării, un nou înțeles: cozonaci la amărâți și teatru ieftin pentru restul plebei!

Nimeni nu a înțeles mai bine ca actualul primar nevoia de teatru și de pâine cu arome a celor mulți și mai ales flămânzi... și le oferă acestor oropsiți puțin din ceea ce au nevoie... acest lucru îl face din banii noștri, ai contribuabililor, nicidecum din propriul său buzunar, de altfel mai mult decât plin!

Prin mesajele sale subliminale, împrăștiate de trustul său de presă, proprietate, aruncă asupra celor mulți o mare și tulburătoare abureală. Astfel,cetatea străbunilor noștri a fost transformată într-un uriaș teatru în aer liber (ce să-i faci dacă încet, încet, adevăratele teatre dispar...), invadându-ne intimitatea cu un front de presiune socială permanentă și din ce în ce mai sufocantă.

Mult trâmbițatele realizări ale EPOCII MAZĂRE , afișate pe panouri uriașe, de la insignifiantele locuri de joacă pentru copii, taxele de protecție impuse comercianților, cele câteva fântâni care funcționează atunci când Primăria nu este supărată pe noi, până la permanentele campanii de asfaltare a acelorași bulevarde, toate aceste realizări faraonice precum și suprasaturarea orașului cu clădiri care mai de care mai aducătoare de fonduri, proiectele care frizează uneori senilitatea timpurie, vor înscrie Constanța în sfera minunilor lumii moderne, acum, la început de mileniu.

Nimeni nu se mai gândește la inițiala simplitate și frumusețe a vieții tomitane, la ecourile teatrelor antice grecești, ale căror drame perpetuează și astăzi. Vacarmul teatrului urban constănțean, în care până și malul mării, pe care altădată Ovidiu își exprima tristețea exilului, a devenit neîncăpător și obositor. Fraze de genul : "Măcar el a făcut ceva..." exprimă mult mai mult decât și-ar dori-o... Constanța nu este Copacabana, nici Havana, nici măcar cetatea antică a Tomisului, orașul în care trăim este din ce în ce mai trist, din ce în ce mai departe de ceea ce ar trebui să fie. O diavolească turburare, cum bine zicea cineva, pune stăpânire, iar, în drama care se joacă în teatrul nostru, noi suntem actorii.

de la Asterix (08-08-2007 10:03:02)