Agresivitatea la copiii mici, un mod de exprimare ce poate fi educat

Stai liniștită și îți supraveghezi îngerașul la locul de joacă, gândindu-te cât de binecuvântată ești să îl ai. Deodată, își strânge pumnul, își ia avânt și - poc, îl lovește pe un alt copil direct în năsuc. Toate mămicile am trăit această experiență cel puțin o dată cu micuțul nostru și ne-a venit să intrăm în pământ de rușine pentru isprava lui.

Oricât de șocant ni se poate părea nouă (și altor părinți de la locul de joacă), agresiunea este un lucru absolut normal în dezvoltarea copiilor. Apucăturile limbajului primitiv, o dorință arzătoare de a deveni independent și impulsivitatea îi fac pe copiii mici să se exprime agresiv. "Lovitul sau mușcatul, până la un anumit nivel, sunt absolut normale la copiii de doi-trei ani, pentru că ei sunt foarte egoiști acum, fiind foarte canalizați pe «eu» și «al meu»", explică Nadine Block, director executiv la Center of Effective Discipline din Columbus, Ohio. Deci, chiar dacă comportamentul micuțului nostru ne face să ne fie rușine sau ne îngrijorează, nu înseamnă că greșim și creștem un bătăuș. Explicându-i în mod consecvent că agresivitatea nu îl va ajuta să primească jucăria și arătându-i și alte modalități de a-și arăta sentimentele, îl putem ajuta să se controleze și învăța să se înțeleagă cu ceilalți.

Răspundeți imediat!

Încercați să reacționați imediat când vedeți că micuțul devine agresiv. Este tentant să așteptați până când îl lovește pentru a treia oară pe fratele lui înainte de a spune: "Gata!", "De ajuns!", mai ales atunci când deja i-ați atras atenția de zece ori în ultima oră. Este bine să-i arătați imediat că a făcut ceva rău. Scoateți-l din joc pentru o scurtă pauză - pentru un copil de doi ani chiar și câteva secunde sunt de ajuns. Ideea este ca el să înțeleagă că pauza este consecința comportamentului său și să își dea seama că dacă lovește sau mușcă pe cineva pierde toată distracția.

Fiți un model!

Dacă intră în bazinul cu mingi și începe imediat să arunce cu bilele în alți copii, scoateți-l rapid. Stați cu el jos și priviți-i pe ceilalți copii cum se joacă, explicându-i că se poate întoarce în bazin atunci când este pregătit să se joace fără să îi lovească. Indiferent cât de supărată sunteți pe el, încercați să nu țipați, să nu-l loviți. În loc să-l faceți să-și schimbe comportamentul, acest lucru îl învață pur și simplu că agresiunea verbală și fizică sunt moduri de a te exprima atunci când ești supărat. În schimb, arătându-i că vă puteți controla nervii, poate fi primul pas în a-l ajuta să se controleze el însuși.

Arătați și explicați!

După ce l-ați luat deoparte, așteptați până când s-a liniștit puțin și, cu mult calm și blândețe, recapitulați ce s-a întâmplat. Întrebați-l dacă poate să vă spună ce l-a supărat ("De ce crezi că te-ai supărat așa de tare pe Mihai?"). Explicați-i că este perfect normal să te enervezi câteodată, dar nu este voie să lovești cu pumnul, să dai cu piciorul sau să muști. Încurajați-l să găsească alte moduri, mai bune, de a-și exprima furia. Să șuteze într-o minge, să dea cu pumnul într-o pernă, să ceară ajutorul unui adult sau chiar să-i "spună" partenerului de joacă, fără să țipe, că l-a supărat, sunt moduri mult mai bune și mai adecvate vârstei de a-și exprima furia.

Învățați-l să ceară scuze!

Asigurați-vă că micuțul a înțeles că trebuie să își ceară scuze de fiecare dată când greșește - chiar dacă trebuie să-l duceți de mână până la partea vătămată și o spui tu în locul lui. Scuzele lui ar putea părea nesincere la început, dar sigur va învăța lecția.

De asemenea, recompensați-i comportamentul frumos. În loc să îi acordați atenție numai când se poartă urât, încercați să îl surprindeți atunci când este cuminte, de exemplu, când împinge leagănul singur, în loc să îl împingă pe un alt copil din calea lui sau când oferă jucăria în loc să îl lovească pe celălalt cu ea. Lăudați-l spunându-i: "Am fost foarte mândră de tine atunci când ți-ai așteptat rândul!". Va realiza în curând cât de puternică poate fi politețea. Puteți chiar să-l recompensați cu un biscuit atunci când reușește să-și păstreze cumpătul.

Limitați timpul la televizor!

Desenele animate care par inofensive sau alte programe TV pentru copii sunt deseori pline de țipete, amenințări, împunsături și lovituri. Încercați să monitorizați programele la care se uită copilul mic urmărindu-le împreună cu el - mai ales dacă este predis pus la comportament agresiv. Dacă se întâmplă la televizor ceva cu care nu sunteți de acord vorbiți cu copilul despre asta: "Ai văzut cum ursulețul l-a împins pe celălalt urs ca să ia ceea ce vroia? Asta nu a fost bine, nu-i așa?". Academia Americană a Medicilor Pediatri recomandă ca micuții cu vârste de doi-trei ani să nu urmărească mai mult de o oră-două de programe TV de calitate pe zi.