Copilul urinează în somn. Când e caz de boală

Se poate întâmpla ca un copil să facă pipi în timpul somnului, fără a se putea vorbi de un diagnostic clar de enurezis, cum se numește, în termeni medical, eliminarea involuntară de urină.

Se poate pune diagnosticul de enurezis primar nocturn de medicul specialist abia după ce au fost eliminate toate cauzele organice și metabolice de enurezis simptomatic, respectiv infecțiile de tract urinar, litiaza urinară, malformațiile reno-urinare, tulburări psihice sau neurologice.

Potrivit Sănătate.ro, medicii atrag atenția că diagnosticul presupune un istoric al pacientului, examen clinic complet, un studiu biologic complet tocmai pentru a exclude cauzele metabolice de poliurie și o ultrasonografie – investigație ce se realizează cu scopul de a elimina posibilitatea existenței altor afecțiuni, precum malformații reno-urinare, litiază, reflux vezico-ureteral, boli obstructive urinare. De asemenea, identificarea din timp și tratarea corespunzătoare a acestei afecțiuni contribuie la creșterea respectului față de sine a copilului, a încrederii în sine, a independenței și a calității vieții. Cu alte cuvinte, copilul ar înceta să mai dezvolte tulburări ale personalității.

Abia după stabilirea exactă a diagnosticului, medicul specialist va prescrie pacientului tratamentul necesar. Atenție, este foarte important ca părinții să știe că, în majoritatea cazurilor, tratamentul nu oprește complet eliminarea involuntară a urinei în somn, însă contribuie la scăderea frecvenței cu care aceasta apare. Mai exact, în cazul enurezisului sunt indicate antimuscarinicele, care au rolul de a diminua frecvența contracțiilor involuntare ale musculaturii vezicii urinare și de a crește capacitatea vezicală, antidepresivele triciclice, care pot crește capacitatea vezicii urinare, și medicamentele ce conțin substanța activă desmopresină.

Cu toate că pare o afecțiune banală, fără implicații majore în viața copilului, totuși, enurezisul primar nocturn sau eliminarea involuntară de urină în somn poate avea implicații majore în formarea și dezvoltarea psiho-socială a copilului. Altfel spus, copilul se va simți inferior celorlalți copii de vârsta lui și va deveni introvertit, leneș, neglijent, lipsit de inițiativă și independență, va fi înclinat spre minciună și agresivitate nemotivată și, în unele cazuri, va fi chiar exclus de cei din jurul său.