Cu liftul, spre stele

734
Cu liftul, spre stele - f2735a800fe6b68a5117504cbec84752.jpg

Articole de la același autor

"Dacă legile mecanicii celeste permit unui obiect să rămână într-un punct fix pe cer, de ce nu ar fi posibil să unim acel punct de suprafața pământului, printr-un cablu, realizând astfel un lift care ajunge în spațiu?", s-a întrebat Arthur C. Clarke, în 1979, în romanul "Fântânile Paradisului".

Sună științifico-fantastic, însă la 30 de ani distanță, cercetătorii lucrează intens la dezvoltarea unui asemenea sistem, care să transforme ideea lui Clarke în realitate.
Avantajele unui lift funcțional ar fi siguranța sporită a transportului în spațiu, ușurința sa și, în plus, reducerea colosală a costurilor.
În prezent, trei echipe de ingineri de la NASA concurează pentru un premiu de 2 milioane dolari - prima echipă care prezintă un prototip de lift, capabil să urce un kilometru, cu o încărcătură mare, câștigă.
"Nu avem câștigători deocamdată, dar sigur vom avea un proiect viabil, până la sfârșitul anului. Este un domeniu de viitor, nu simțim că facem risipă de resurse", spune Ted Semon, purtător de cuvânt al fundației Spaceward, din cadrul NASA.
Cele mai multe modele de lift spațial presupun un cablu legat între un satelit sau o stație spațială și o bază de pe pământ. Gravitația și inerția ar ține cabul întins, pentru a permite unui lift să urce și să coboare în siguranță.
"Cercetarea în această direcție este importantă, pentru că am realiza un pod între spațiu și pământ și nu am mai fi nevoiți să transportăm totul cu rachete. Și pe pământ, un pod este de mii de ori mai rentabil decât un feribot, când vine vorba de traversarea unui râu", spun cei de la NASA.

20 miliarde dolari, costul minim al proiectului
Totuși, cercetătorii au de depășit foarte multe obstacole.
În primul rând, nu există un material suficient de puternic pentru a suporta greutatea unui "container" încărcat cu oameni și materiale. Potrivit NASA, cablul liftului ar trebui să fie lung de 35.405 kilometri. Este distanța la care un satelit poate să se mențină pe orbită, deasupra unui punct fix de la Ecuator.
Materialul super-ușor ar trebui să fie de circa 25 de ori mai rezistent decât ce se poate găsi acum pe pământ. De altfel, NASA derulează o altă competiție, în care echipele participante trebuie să producă un cabul de două ori mai rezistent decât ceea ce avem acum.
O altă problemă ar fi siguranța liftului, care ar întâlni multe gunoaie spațiale și meteoriți. Soluția - o curățenie generală a orbitei Terrei.
De asemenea, există și problema costurilor. Din primele estimări, un lift funcțional ar costa circa 20 miliarde dolari.

Cină la 20.000 kilometri altitudine
Există și o alternativă, valabilă însă doar pentru turismul spațial - un turn înalt de 20 kilometri, cu un lift în interior. Prototipul este dezvoltat la universitatea York din Toronto (Canada).
"La 20 kilometri înălțime, nu ai fi pe orbită, ai avea încă gravitație. Pentru un turist, panorama este însă aceeași cu a unui astronaut - întunericul spațiului, curba planetei. În stratosferă, turnul ar putea fi folosit și ca bază de lansare pentru rachete. În prezent, cea mai scumpă parte a unui program spațial este construcția de motoare care să ridice rachetele până în stratosferă", spune Brendan Quine, liderul echipei de cercetători canadieni.
El estimează că realizarea unui astfel de turn, din kevlar, ar costa circa două miliarde dolari (cam cât un zgârie-nori din New York) și că tehnologia va fi utilizabilă în maximum 10 ani.
Potrivit proiectului, turnul nu ar avea o fundație, ci ar folosi o secțiune de bază pneumatică, presurizată cu gaz super ușor, cum ar fi heliul sau hidrogenul, pentru a se stabiliza activ și a fi flexibilă.
"Investiția s-ar recupera ușor dacă ai reuși să transporți 1.000 de persoane pe zi, la un preț de 1.000 dolari/biletul. În vârf s-ar putea construi hoteluri, restaurante. Ar fi plăcut, pentru că nu stai în condiții de gravitate zero", mai spune Quine.
Așadar, cercetarea continuă, în ciuda scepticismului unora și reticenței guvernamentale de a investi în astfel de proiecte. De altfel, proiectul NASA este sponsorizat de Microsoft. Însă, după cum însuși Arthur C. Clarke afirma, "fiecare idee revoluționară trece prin trei stagii: 1) este imposibilă, 2) e posibilă, dar nu merită făcută și 3) toți spun că știau că era o idee bună".

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.8834 secunde