Până la vârsta de șapte luni, bebelușul are multe motive să plângă, însă cele mai multe sunt de natură fiziologică, precum colicii, foamea, iritațiile, frigul, căldura excesivă, oboseala etc. Unele dintre ele se mențin și după vârsta de șapte luni, dar, în plus, vor apărea și cele care țin strict de afirmarea personalității lui.
Puteți preveni stările de furie, reducându-i motivele de frustrare cât mai mult posibil. Apelați la mai mult tact atunci când vine vorba de a face un lucru care nu-i place sau atunci când este oprit să facă exact ceea ce-i place. Poate că uzați de prea multă autoritate, poate că îi interziceți inutil sau în mod exagerat unele lucruri.
Ar trebui să aveți mai multă permisivitate cu lucrurile care nu îl pun neapărat în pericol, ci doar vă cauzează vouă, părinților, disconfort, precum plăcerea de a face zgomote stridente, trântitul, bocănitul, murdăritul, bălăcitul, până la desenatul pereților cu mare artă. Copiii nu o fac, în niciun caz, pentru a vă scoate pe voi din sărite. Nu întind crema de pantofi prin toata casa pentru a vă provoca, ci pentru că au descoperit ceva ce le face plăcere.
Evident, nu trebuie lăsați să facă doar ce vor, dar amintiți-vă că nu aveți de-a face cu un monstru teribil, care vrea să vă facă în ciudă, ci cu un copil mic, dornic să exploreze lumea prin toate mijloacele și care este extrem de vulnerabil la emoții.