Concurs Logopedul, doctorul vorbirii
1180
Articole de la același autor
"Mâini de fier în mănuși de catifea"
15 Septembrie 2007
Micuțul întâmpină dificultăți în pronunțarea unor cuvinte? Îi este greu să rostească, să exprime un gând și, când o face, repetă prima silabă? Sunt motive suficiente pentru a vă adresa unui logoped.
Specialiștii spun că, în mod normal, un copil ar trebui să gângurească la trei luni, emite vocale la patru – cinci luni, rostește cuvinte cu sens la un an, formează propoziții la doi ani, pune multe întrebări după trei ani.
Copilul trebuie să plângă, să vocalizeze, să gângurească ne-a declarat psihopedagogul Leni Burlacu. "Părinții trebuie să urmărească evoluția copilului. Trebuie însă să știe că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, să nu-și compare micuțul cu cel al vecinilor. Să ne amintim că Lucian Blaga a vorbit la patru ani. Însă, micuțului trebuie să-i fie urmărit auzul, dacă urmărește o voce. Unii copii nu au capacitatea de a asimila, au întârzieri în maturitate", spune psihopedagogul.
Sunt copii care comunică mai mult gestual. Sunt copii care primesc totul de-a gata, care nu sunt nevoiți să ceară nimic.
Timpul reprezintă, pentru mulți părinți, dușmanul cel mai de temut. Perioada 0 – 7 ani este definitorie pentru copil, e perioada în care se acumulează un bagaj important de cunoștințe. Dacă la trei ani copilul nu vorbește este bine să se ceară sfatul unui logoped. "Am întâlnit cazuri când părinții s-au prezentat la noi târziu, cu copii care împliniseră șapte și, respectiv, nouă ani", ne mărturisește interlocutorul nostru. De asemenea, sunt părinți care inhibă dorința de a comunica a copilului.
Terapie de la vârste cât mai mici
Defectele de vorbire, tulburările de scris, de citire, de voce, imposibilitatea de a ne exprima oral, în scris, prin desen etc., ne afectează, ne împiedică să fim noi înșine. Pentru corectarea deficientelor de limbaj ne adresăm logopedului, specialist în terapia limbajului. El este cel care ne ajută să rostim clar gânduri, dorințe, proiecte, proteste. Terapia logopedică pentru copii se recomandă să înceapă cât mai devreme: cel puțin de la vârsta preșcolară. Când avem sus-piciunea de hipoacuție sau de întârziere psihomotorie accentuată, este bine să ne adresăm logopedului înainte de a împlini vârsta de doi ani, deoarece în primii trei ani copilul achiziționează un imens material verbal, chiar dacă posibilitățile de comunicare sunt limitate.
Problemele de articulare
Dacă un copil întâmpină greutăți în pronunția anumitor sunete sau cuvinte, acest lucru se numește o afecțiune de articulare. "Rață" ar putea să fie pronunțat "lață" sau "rac" să semene cu "lac". Dacă ai un copil sâsâit, se poate spune, la fel, că are o problemă de articulare.
Psihopedagogul spune că nepronunțarea literei "r" ar trebui să fie ultimul lucru care să îngrijoreze. "Litera «r» are o biomecanică mai complexă.
Bâlbâiala
Dacă micuțul repetă anumite cuvinte, iar altele i se par greu de pronunțat, poate să aibă o problemă de fluență. De exemplu, unui copil poate să i se pare greu să pronunțe "sticlete" și va spune "st-st-st-sticlete". Denumirea populară a acestei afecțiuni este "bâlbâiala".
Afecțiuni de rezonanță
S-ar putea ca micuțul să aibă o astfel de problemă dacă începe o propoziție tare și clar, dar pe măsură ce se apropie de sfârșitul ei, s-ar putea să înceapă să mormăie, părinților fiindu-le greu să înțeleagă ce zice. Uneori, copiii cu astfel de afecțiuni vorbesc ca și cum ar vorbi pe nas sau ca și cum ar fi răciți.
Probleme de limbă
Un copil care întâmpină greutăți în înțelegerea spuselor celor mari sau nu poate să pună cuvintele cap la cap poate suferi de o astfel de afecțiune.
Micuțul întâmpină dificultăți în pronunțarea unor cuvinte? Îi este greu să rostească, să exprime un gând și, când o face, repetă prima silabă? Sunt motive suficiente pentru a vă adresa unui logoped.
Specialiștii spun că, în mod normal, un copil ar trebui să gângurească la trei luni, emite vocale la patru – cinci luni, rostește cuvinte cu sens la un an, formează propoziții la doi ani, pune multe întrebări după trei ani.
Copilul trebuie să plângă, să vocalizeze, să gângurească ne-a declarat psihopedagogul Leni Burlacu. "Părinții trebuie să urmărească evoluția copilului. Trebuie însă să știe că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, să nu-și compare micuțul cu cel al vecinilor. Să ne amintim că Lucian Blaga a vorbit la patru ani. Însă, micuțului trebuie să-i fie urmărit auzul, dacă urmărește o voce. Unii copii nu au capacitatea de a asimila, au întârzieri în maturitate", spune psihopedagogul.
Sunt copii care comunică mai mult gestual. Sunt copii care primesc totul de-a gata, care nu sunt nevoiți să ceară nimic.
Timpul reprezintă, pentru mulți părinți, dușmanul cel mai de temut. Perioada 0 – 7 ani este definitorie pentru copil, e perioada în care se acumulează un bagaj important de cunoștințe. Dacă la trei ani copilul nu vorbește este bine să se ceară sfatul unui logoped. "Am întâlnit cazuri când părinții s-au prezentat la noi târziu, cu copii care împliniseră șapte și, respectiv, nouă ani", ne mărturisește interlocutorul nostru. De asemenea, sunt părinți care inhibă dorința de a comunica a copilului.
Terapie de la vârste cât mai mici
Defectele de vorbire, tulburările de scris, de citire, de voce, imposibilitatea de a ne exprima oral, în scris, prin desen etc., ne afectează, ne împiedică să fim noi înșine. Pentru corectarea deficientelor de limbaj ne adresăm logopedului, specialist în terapia limbajului. El este cel care ne ajută să rostim clar gânduri, dorințe, proiecte, proteste. Terapia logopedică pentru copii se recomandă să înceapă cât mai devreme: cel puțin de la vârsta preșcolară. Când avem sus-piciunea de hipoacuție sau de întârziere psihomotorie accentuată, este bine să ne adresăm logopedului înainte de a împlini vârsta de doi ani, deoarece în primii trei ani copilul achiziționează un imens material verbal, chiar dacă posibilitățile de comunicare sunt limitate.
Problemele de articulare
Dacă un copil întâmpină greutăți în pronunția anumitor sunete sau cuvinte, acest lucru se numește o afecțiune de articulare. "Rață" ar putea să fie pronunțat "lață" sau "rac" să semene cu "lac". Dacă ai un copil sâsâit, se poate spune, la fel, că are o problemă de articulare.
Psihopedagogul spune că nepronunțarea literei "r" ar trebui să fie ultimul lucru care să îngrijoreze. "Litera «r» are o biomecanică mai complexă.
Bâlbâiala
Dacă micuțul repetă anumite cuvinte, iar altele i se par greu de pronunțat, poate să aibă o problemă de fluență. De exemplu, unui copil poate să i se pare greu să pronunțe "sticlete" și va spune "st-st-st-sticlete". Denumirea populară a acestei afecțiuni este "bâlbâiala".
Afecțiuni de rezonanță
S-ar putea ca micuțul să aibă o astfel de problemă dacă începe o propoziție tare și clar, dar pe măsură ce se apropie de sfârșitul ei, s-ar putea să înceapă să mormăie, părinților fiindu-le greu să înțeleagă ce zice. Uneori, copiii cu astfel de afecțiuni vorbesc ca și cum ar vorbi pe nas sau ca și cum ar fi răciți.
Probleme de limbă
Un copil care întâmpină greutăți în înțelegerea spuselor celor mari sau nu poate să pună cuvintele cap la cap poate suferi de o astfel de afecțiune.
Specialiștii spun că, în mod normal, un copil ar trebui să gângurească la trei luni, emite vocale la patru – cinci luni, rostește cuvinte cu sens la un an, formează propoziții la doi ani, pune multe întrebări după trei ani.
Copilul trebuie să plângă, să vocalizeze, să gângurească ne-a declarat psihopedagogul Leni Burlacu. "Părinții trebuie să urmărească evoluția copilului. Trebuie însă să știe că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, să nu-și compare micuțul cu cel al vecinilor. Să ne amintim că Lucian Blaga a vorbit la patru ani. Însă, micuțului trebuie să-i fie urmărit auzul, dacă urmărește o voce. Unii copii nu au capacitatea de a asimila, au întârzieri în maturitate", spune psihopedagogul.
Sunt copii care comunică mai mult gestual. Sunt copii care primesc totul de-a gata, care nu sunt nevoiți să ceară nimic.
Timpul reprezintă, pentru mulți părinți, dușmanul cel mai de temut. Perioada 0 – 7 ani este definitorie pentru copil, e perioada în care se acumulează un bagaj important de cunoștințe. Dacă la trei ani copilul nu vorbește este bine să se ceară sfatul unui logoped. "Am întâlnit cazuri când părinții s-au prezentat la noi târziu, cu copii care împliniseră șapte și, respectiv, nouă ani", ne mărturisește interlocutorul nostru. De asemenea, sunt părinți care inhibă dorința de a comunica a copilului.
Terapie de la vârste cât mai mici
Defectele de vorbire, tulburările de scris, de citire, de voce, imposibilitatea de a ne exprima oral, în scris, prin desen etc., ne afectează, ne împiedică să fim noi înșine. Pentru corectarea deficientelor de limbaj ne adresăm logopedului, specialist în terapia limbajului. El este cel care ne ajută să rostim clar gânduri, dorințe, proiecte, proteste. Terapia logopedică pentru copii se recomandă să înceapă cât mai devreme: cel puțin de la vârsta preșcolară. Când avem sus-piciunea de hipoacuție sau de întârziere psihomotorie accentuată, este bine să ne adresăm logopedului înainte de a împlini vârsta de doi ani, deoarece în primii trei ani copilul achiziționează un imens material verbal, chiar dacă posibilitățile de comunicare sunt limitate.
Problemele de articulare
Dacă un copil întâmpină greutăți în pronunția anumitor sunete sau cuvinte, acest lucru se numește o afecțiune de articulare. "Rață" ar putea să fie pronunțat "lață" sau "rac" să semene cu "lac". Dacă ai un copil sâsâit, se poate spune, la fel, că are o problemă de articulare.
Psihopedagogul spune că nepronunțarea literei "r" ar trebui să fie ultimul lucru care să îngrijoreze. "Litera «r» are o biomecanică mai complexă.
Bâlbâiala
Dacă micuțul repetă anumite cuvinte, iar altele i se par greu de pronunțat, poate să aibă o problemă de fluență. De exemplu, unui copil poate să i se pare greu să pronunțe "sticlete" și va spune "st-st-st-sticlete". Denumirea populară a acestei afecțiuni este "bâlbâiala".
Afecțiuni de rezonanță
S-ar putea ca micuțul să aibă o astfel de problemă dacă începe o propoziție tare și clar, dar pe măsură ce se apropie de sfârșitul ei, s-ar putea să înceapă să mormăie, părinților fiindu-le greu să înțeleagă ce zice. Uneori, copiii cu astfel de afecțiuni vorbesc ca și cum ar vorbi pe nas sau ca și cum ar fi răciți.
Probleme de limbă
Un copil care întâmpină greutăți în înțelegerea spuselor celor mari sau nu poate să pună cuvintele cap la cap poate suferi de o astfel de afecțiune.
Micuțul întâmpină dificultăți în pronunțarea unor cuvinte? Îi este greu să rostească, să exprime un gând și, când o face, repetă prima silabă? Sunt motive suficiente pentru a vă adresa unui logoped.
Specialiștii spun că, în mod normal, un copil ar trebui să gângurească la trei luni, emite vocale la patru – cinci luni, rostește cuvinte cu sens la un an, formează propoziții la doi ani, pune multe întrebări după trei ani.
Copilul trebuie să plângă, să vocalizeze, să gângurească ne-a declarat psihopedagogul Leni Burlacu. "Părinții trebuie să urmărească evoluția copilului. Trebuie însă să știe că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, să nu-și compare micuțul cu cel al vecinilor. Să ne amintim că Lucian Blaga a vorbit la patru ani. Însă, micuțului trebuie să-i fie urmărit auzul, dacă urmărește o voce. Unii copii nu au capacitatea de a asimila, au întârzieri în maturitate", spune psihopedagogul.
Sunt copii care comunică mai mult gestual. Sunt copii care primesc totul de-a gata, care nu sunt nevoiți să ceară nimic.
Timpul reprezintă, pentru mulți părinți, dușmanul cel mai de temut. Perioada 0 – 7 ani este definitorie pentru copil, e perioada în care se acumulează un bagaj important de cunoștințe. Dacă la trei ani copilul nu vorbește este bine să se ceară sfatul unui logoped. "Am întâlnit cazuri când părinții s-au prezentat la noi târziu, cu copii care împliniseră șapte și, respectiv, nouă ani", ne mărturisește interlocutorul nostru. De asemenea, sunt părinți care inhibă dorința de a comunica a copilului.
Terapie de la vârste cât mai mici
Defectele de vorbire, tulburările de scris, de citire, de voce, imposibilitatea de a ne exprima oral, în scris, prin desen etc., ne afectează, ne împiedică să fim noi înșine. Pentru corectarea deficientelor de limbaj ne adresăm logopedului, specialist în terapia limbajului. El este cel care ne ajută să rostim clar gânduri, dorințe, proiecte, proteste. Terapia logopedică pentru copii se recomandă să înceapă cât mai devreme: cel puțin de la vârsta preșcolară. Când avem sus-piciunea de hipoacuție sau de întârziere psihomotorie accentuată, este bine să ne adresăm logopedului înainte de a împlini vârsta de doi ani, deoarece în primii trei ani copilul achiziționează un imens material verbal, chiar dacă posibilitățile de comunicare sunt limitate.
Problemele de articulare
Dacă un copil întâmpină greutăți în pronunția anumitor sunete sau cuvinte, acest lucru se numește o afecțiune de articulare. "Rață" ar putea să fie pronunțat "lață" sau "rac" să semene cu "lac". Dacă ai un copil sâsâit, se poate spune, la fel, că are o problemă de articulare.
Psihopedagogul spune că nepronunțarea literei "r" ar trebui să fie ultimul lucru care să îngrijoreze. "Litera «r» are o biomecanică mai complexă.
Bâlbâiala
Dacă micuțul repetă anumite cuvinte, iar altele i se par greu de pronunțat, poate să aibă o problemă de fluență. De exemplu, unui copil poate să i se pare greu să pronunțe "sticlete" și va spune "st-st-st-sticlete". Denumirea populară a acestei afecțiuni este "bâlbâiala".
Afecțiuni de rezonanță
S-ar putea ca micuțul să aibă o astfel de problemă dacă începe o propoziție tare și clar, dar pe măsură ce se apropie de sfârșitul ei, s-ar putea să înceapă să mormăie, părinților fiindu-le greu să înțeleagă ce zice. Uneori, copiii cu astfel de afecțiuni vorbesc ca și cum ar vorbi pe nas sau ca și cum ar fi răciți.
Probleme de limbă
Un copil care întâmpină greutăți în înțelegerea spuselor celor mari sau nu poate să pună cuvintele cap la cap poate suferi de o astfel de afecțiune.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!