Concurs Mașini inexistente, prea multe sau prea slabe

În Coreea de Nord, aproape la fiecare colț de stradă sunt reclame gigantice cu o mașină mică, ieftină, pe care toată lumea o cumpără. "Este foarte bine. Înseamnă că economia se redresează, că nu vom mai trăi iar foametea din 1990. Nu am văzut până acum mașina asta, dar e o țară mare și prosperă, grație lui Kim Jong-Il", gândește cetățeanul de rând. Mașina nici nu are cum să o vadă, pentru că nici măcar nu se fabrică. E doar o metodă de manipulare a maselor, ca buletinele Ministerului Abundenței, din "1984\". Toți mor de foame, dar producția se dublează de la o lună la alta.
La noi e invers. Producătorii vin pe piață cu mașini din ce în ce mai ief-tine și mai proaste și cu oferte de leasing care îi permit și unui sărman ca mine să își cumpere azi un automobil. Cum motto-ul țării noastre de maneliști este "Fără număr", nu se ia nicio măsură pentru fluidizarea traficului, îmbunătățirea infrastruc-turii rutiere sau stoparea ritmului de producere a mașinuțelor de 4.000 – 10.000 euro.
Prin alte orașe, primarii au pus piciorul în prag și au zis "De azi înainte, nimeni nu îmi mai f*** ozonul!". În Londra, spre exemplu, orice mașină care funcționează cu benzină sau motorină este taxată cu 7 lire pe zi, dacă vrea să intre în centrul metro-polei. Mai mult, și parcarea costă. În schimb, dacă ai o mașină electrică, accesul în zona 0 e liber. Parcarea nu costă nimic și, din loc în loc se găsesc prize, la care poți reîncărca bateriile automobilului. Ultimul model electric se numește "Mega City", o mașină pentru două persoane, cu o viteză maximă de 80 km/h și o autonomie de 60 km. Vehiculul a devenit noua iubire a administrației londoneze, care a amplasat în tot orașul stații de "alimentare" cu energie electrică.
Nici primarul din New York nu se lasă mai prejos. El poartă tratative cu Jan Gehl, arhitectul danez specializat în organizarea traficului urban, pentru a găsi metode de redu-cere a traficului în jurul Times Square și de a-l interzice în interiorul cele-brei zone. Primarul vrea să introducă și o taxă de 8 dolari, pentru intrarea în Manhattan, și face lobby bicicletelor.
În Europa, din 2012, nu se va mai merge cu mai mult de 130 km/h, asta dacă vreuna din mașinile care se vor conforma legii emisiilor de CO2 va fi în stare să ajungă la 100 km/h. Eu aș vrea o taxă de intrare în Tomis Nord. Să fie de 50 lei pe zi, ca să nu mai treacă pe acolo decât fițoșii cu bani mulți și mașini frumoase. Nu de alta, dar să mă simt și eu bine. Și așa e prea cald.

În Coreea de Nord, aproape la fiecare colț de stradă sunt reclame gigantice cu o mașină mică, ieftină, pe care toată lumea o cumpără. "Este foarte bine. Înseamnă că economia se redresează, că nu vom mai trăi iar foametea din 1990. Nu am văzut până acum mașina asta, dar e o țară mare și prosperă, grație lui Kim Jong-Il", gândește cetățeanul de rând. Mașina nici nu are cum să o vadă, pentru că nici măcar nu se fabrică. E doar o metodă de manipulare a maselor, ca buletinele Ministerului Abundenței, din "1984\". Toți mor de foame, dar producția se dublează de la o lună la alta.
La noi e invers. Producătorii vin pe piață cu mașini din ce în ce mai ief-tine și mai proaste și cu oferte de leasing care îi permit și unui sărman ca mine să își cumpere azi un automobil. Cum motto-ul țării noastre de maneliști este "Fără număr", nu se ia nicio măsură pentru fluidizarea traficului, îmbunătățirea infrastruc-turii rutiere sau stoparea ritmului de producere a mașinuțelor de 4.000 – 10.000 euro.
Prin alte orașe, primarii au pus piciorul în prag și au zis "De azi înainte, nimeni nu îmi mai f*** ozonul!". În Londra, spre exemplu, orice mașină care funcționează cu benzină sau motorină este taxată cu 7 lire pe zi, dacă vrea să intre în centrul metro-polei. Mai mult, și parcarea costă. În schimb, dacă ai o mașină electrică, accesul în zona 0 e liber. Parcarea nu costă nimic și, din loc în loc se găsesc prize, la care poți reîncărca bateriile automobilului. Ultimul model electric se numește "Mega City", o mașină pentru două persoane, cu o viteză maximă de 80 km/h și o autonomie de 60 km. Vehiculul a devenit noua iubire a administrației londoneze, care a amplasat în tot orașul stații de "alimentare" cu energie electrică.
Nici primarul din New York nu se lasă mai prejos. El poartă tratative cu Jan Gehl, arhitectul danez specializat în organizarea traficului urban, pentru a găsi metode de redu-cere a traficului în jurul Times Square și de a-l interzice în interiorul cele-brei zone. Primarul vrea să introducă și o taxă de 8 dolari, pentru intrarea în Manhattan, și face lobby bicicletelor.
În Europa, din 2012, nu se va mai merge cu mai mult de 130 km/h, asta dacă vreuna din mașinile care se vor conforma legii emisiilor de CO2 va fi în stare să ajungă la 100 km/h. Eu aș vrea o taxă de intrare în Tomis Nord. Să fie de 50 lei pe zi, ca să nu mai treacă pe acolo decât fițoșii cu bani mulți și mașini frumoase. Nu de alta, dar să mă simt și eu bine. Și așa e prea cald.